Arte martiale interne

Cursuri de Tai Chi Chuan (Tai Ji Quan) in Romania in 2012, tinute de maestri renumiti in China sau in lume

2012-02-01T22:30:00.000-08:00

Deocamdata, nimic.
Pentru anul 2012 deocamdata nu se anunta in Romania nici un curs tinut de vreun maestru renumit (chinez sau nu) la care sa merite sa mergi.

Stagiu de Tai Ji Quan sau Tai Chi traditional la munte in vara lui 2012

2011-12-27T19:44:00.000-08:00

Deoarece am fost contactat de mai multe persoane din toata tara care sunt interesate sa vada cam ce inseamna adevaratul Tai Ji Quan traditional, vechi, martial, prin ce difera de varianta moderna de Tai Chi, si poate vor fi interesate sa il si practice daca o sa le placa, am hotarat ca sa tin in vara lui 2012 un stagiu de o saptamana undeva la munte.

Aceasta va fi o oportunitate mai ales pentru cei din tara, care nu se pot deplasa la Bucuresti, dar si pentru cei din Bucuresti. Programul va fi probabil cat mai mult Tai Ji Quan posibil (si Qi Gong), 6-8 ore pe zi.

De aceea ii rog pe cei interesati sa ma contacteze pentru a stabili o perioada si o locatie cat mai convenabila pentru toti. Este posibil ca sa fie necesara achitarea inainte a unui avans pentru rezervarea locatiei, dar este posibil si un discount daca o sa fie un grup destul de mare.

Cursuri de Qigong (Chikung) si Taijiquan (Taichichuan) - Condica de reclamatii si sugestii (impresii, observatii, propuneri, nemultumiri, injuraturi)

2011-10-23T18:51:00.000-07:00

Asta este o pagina pentru elevi sau cursanti, unde sa poata sa comenteze si sa isi expuna parerile in special cei care au participat macar o data la cursurile sau antrenamentele de Tai Ji Quan(Tai Chi Chuan) sau de Qi Gonq(Chi Kung) tinute de mine, dar si cei care sunt doar interesati de aceste subiecte de discutie.

Asadar, orice impresii, observatii, propuneri, sugestii, nemultumiri, reclamatii (sau injuraturi) aveti, le puteti posta aici, sub forma de comentarii (inclusiv anonime daca doriti). Ce va place, ce nu va place , ce vreti sa facem mai mult, ce vreti sa facem mai putin sau deloc, ce vreti sa facem in plus, daca sunteti multumiti de structura antrenamentelor, etc. puneti aici sub forma de comentarii.

De asemenea, ma intereseaza ca cei care au mai urmat si alte scoli de Tai Ji(Tai Chi) sau Qi Gong(Chi Kung), si au mai invatat si cu alti instructori, sa isi expuna parerile proprii, ce fac eu in plus sau in minus, ce e mai bine sau mai rau decat in alte parti.

Asta e de asemenea si locul de dat cu pietre. Orice nemultumiri sau reclamatii aveti, le puteti pune aici. Se accepta si injuraturile, daca limbajul folosit nu e prea dur sau prea colorat.

Asadar, spor la comentat!

Cursuri de Tai Chi - Tai Ji Quan in Bucuresti - forma veche, completa, martiala, cu aplicatii reale

2011-08-28T02:03:00.000-07:00

Bucuresti, Romania, este unul dintre putinele locuri in care se mai tin cursuri de Taichi (Taijiquan) in forma veche, completa, de arta martiala. Desi Tai JI Quan (Tai Chi Chuan) este cea mai raspandita arta martiala din lume, in realitate varianta sa de sanatate este cea mai raspandita, in timp ce Tai Chi-ul real, adevarat, este pe cale de disparitie. Ceea ce imi propun prin aceste cursuri este salvarea si pastrarea adevaratului Tai Chi, a artei martiale Tai Ji Quan.

Sunt mai multe cauze care au dus la transformarea Tai Chi dintr-o arta martiala intr-o gimnastica de sanatate. Promovarea intensa de care s-a bucurat in China ca gimnastica populara pentru mase si apoi pe plan international ca gimnastica de sanatate este doar una dintre ele. S-a ajuns pana acolo incat nu se mai practica decat daolu-ul, care era doar una dintre metodele de antrenament in Taichi si nu stilul propriu- zis in sine. Mai mult, daolu-ul se invata si se practica fara a avea idee de ce anume reprezinta acele miscari, ajungandu-se pana la modificarea formelor care nu mai reprezinta decat o miscare in sine si nu se mai pot aplica datorita acestor modificari.

Foarte putini mai practica Tui Shou, iar si mai putini mai stiu sa aplice Tui Shou in lupta, pentru ca Tui Shou este doar o metoda ajutatoare in antrenamentul pentru lupta si nicidecum lupta in sine (Tui Shou e doar un exercitiu de impingere si nimic mai mult). Tehnicile s-au modificat atat de mult incat in multe variante nu mai sunt aplicabile, sau se pot aplica doar in maniera externa, folosind forta. Am vazut profesor de Tai Chi cu pretentii (sau altfel spus cu figuri) care cand nu-i iesea o aplicatie spunea ca "aplicatia iese doar daca folosesti Fa Jing", ceea ce e gresit. De sparring in Tai Chi sau de lupta folosind Tai Chi probabil nici nu mai are rost sa vorbesc, cred ca nu se mai practica pe nicaieri.

Varianta cea mai raspandita, cea de sanatate, este fara pretentii, fiecare face cum poate, tehnicile au fost simplificate foarte mult ca sa fie accesibile tuturor, uneori fiind atat de simplificate ca au ajuns doar o miscare goala. In varianta de sanatate, multe miscari au fost simplificate atat de mult incat au un efect mai redus asupra sanatatii fata de miscarea originala, initiala, din forma veche. Este ca si cum ai rupe o tableta de medicament in doua, pentru ca e mai usor de inghitit; insa daca inghiti doar jumatate din pilula, nu are cum sa aiba acelasi efect ca pilula intreaga.

Din aceasta s-a mai desprins o alta varianta, cea de competitie, in care se incearca impresionarea unui juriu prin orice mijloace (pozitii cat mai joase, nenaturale, ridicarea piciorului cat mai sus, tot soiul de floricele si arabescuri facute cu mainile, etc.), juriu care de obicei nu prea are habar de vechea arta martiala Tai Chi.

Daca doriti sa practicati sau macar sa va faceti o idee despre ceea ce este adevaratul Tai Ji Quan, va invit sa vedeti ce se face la aceste cursuri. Se face in fiecare sambata si duminica dimineata, deocamdata in Parcul Herastrau din Bucuresti (exista un loc acoperit in care se poate practica daca ploua sau ninge). Pentru detalii suplimentare, va rog sa imi trimiteti un e-mail la artemartialeinterne@gmail.com.

Curs de Tai Chi Chuan (Tai Ji Quan) secventa (daolu) de 0 (zero) forme sau primul curs de aplicatii de Tai Chi Chuan (Tai Ji Quan) din Romania

2011-07-31T02:19:00.000-07:00

Din toamna, vreau sa tin in Bucuresti un curs de Tai Chi Chuan sau Tai Ji Quan ceva mai deosebit fata de alte cursuri de Tai Chi Chuan (Tai Ji Quan) din Romania, si anume daolu-ul sau secventa de 0 (zero) forme. Adica in loc sa predau secventele de Tai Chi de 13 forme, 24 de forme, 38 de forme, 42 de forme, 71 de forme, 83 de forme, 85 de forme sau care or mai fi acestea in diferitele stiluri de Tai Chi, o sa predau secventa de 0 (zero) forme.

Acesta este un mod mai comic de a spune ca nu voi face nici o secventa si nici un stil anume de Tai Chi la acest curs, ci voi preda doar modul cum se aplica principiile de baza din Tai Chi in realitate, in situatiile care se pot intalni in mod concret. Va fi un curs de Tai Chi doar de aplicatii, adica de aplicare a principiilor si tehnicilor din Tai Chi in caz real.

Este un curs de Tai Chi aplicat. Este un curs de aplicatii din Tai Chi. Este un curs de Tai Chi martial. Este un curs de Tai Chi real si realist. Este un curs adresat celor care vor sa stie ce tehnica se afla in spatele fiecarei miscari din Tai Chi. Este un curs adresat celor care vor sa poata sa fie in stare sa aplice Tai Chi la nevoie. Este un curs adresat celor care sunt interesati sa invete cum se poate folosi Tai Chi Chuan (Tai Ji Quan) pentru autoparare.

Este un curs pentru avansati, nu pentru incepatori, nu voi preda tehnici de baza. Este un curs care se adreseaza practicantilor oricarui stil sau oricarei scoli de Tai Ji Quan, indiferent daca e Yang, Chen, Wu, etc., si indiferent de secventa si numarul de forme practicate. Voi preda majoritatea aplicatiilor din stilurile cele mai raspandite. Pentru a participa la acest curs, cei interesati trebuie sa cunoasca deja un stil de Tai Chi, oricare ar fi acesta, cel putin la nivelul de baza.

Daca exista practicanti de stiluri mai rare si care vor sa invete aplicatiile unor tehnici mai putin intalnite, in cazul in care eu nu le cunosc, poate reusim sa le descoperim aplicatiile reale impreuna.

Daca sunteti interesati sa aflati ce inseamna de fapt formele din Tai Chi si care sunt aplicatiile formelor si tehnicilor din Tai Chi, daca doriti sa aflati cum se pot aplica formele si tehnicile din Tai Chi in caz real, daca realizati ca formele si tehnicile din Tai Chi sunt mai mult decat niste miscari goale si fara sens, atunci acest curs este exact ce cautati.

Sunt curios daca exista persoane interesate si astept sugestii sau propuneri de la acestea.

Tai chi (Tai Ji) in Romania sau Tai chi chuan (Tai ji quan) in Romania

2011-04-04T12:03:00.001-07:00

Tai chi-ul in Romania este un fel de sat fara caini, orice neavenit se crede in stare sa predea sau sa tina cursuri de tai chi. Tai chi-ul este in momentul actual cea mai usoara si mai permisiva forma de arta martiala, un pic de muzica, un pic de miscare si gata. De aceea Romania a ajuns sa fie plina de “maestri” de taichi, in realitate maestri “auto-inchipuiti” sau maestri “auto-declarati”, care in realitate sunt vai de capul lor. Asta fara a mai pune la socoteala ca se practica exclusiv doar in maniera de sanatate, varianta completa, martiala, este practic necunoscuta.

Dar, pentru inceput, voi explica anumiti termeni din limba chineza, care sunt folositi de obicei incorect:

Tai chi chuan sau Taichichuan reprezinta varianta veche de transcriere fonetica, conform sistemului Wade-Giles de romanizare sau latinizare (adica de redare a pronuntiei cuvintelor din limba chineza cu litere din alfabetul latin). Este insa un sistem inadecvat, folosit mai mult in trecut si care nu mai este utilizat in prezent, deoarece reprezinta felul in care un anglo-saxon (adica un vorbitor de limba engleza) reda in scris pronuntia unui cuvant in limba chineza asa cum o aude el, dar limba engleza nu este o limba fonetica, adica in limba engleza nu se scrie asa cum se aude.

Denumirea corecta conform sistemului actual oficial Pin yin de latinizare, folosit in acest moment, este Tai ji quan sau Taijiquan, insemnand Boxul Principiului Taiji sau Boxul Principiului Yin-Yang sau Boxul Supremei Armonii sau Supremei Intelepciuni.

Tai chi sau Taichi (ori Tai ji sau Taiji, cum e mai corect) reprezinta de fapt doar denumirea unui principiu sau concept filozofic, acela al bipolaritatii sau alternantei Yin-Yang. Aceasta teorie sau idee filozofica sustine ca orice lucru sau manifestare care exista in Univers apartine de fapt unuia dintre cele doua principii fundamentale, feminin sau negativ sau Yin si pozitiv sau masculin sau Yang, care coexista, sunt opuse si complementare, sau altfel spus se anuleaza si se completeaza reciproc.

Deci Tai Ji (pronuntat incorect Tai Chi) este doar denumirea acestei teorii.
Acest concept filozofic Tai ji sau Tai chi este foarte des folosit in filozofia chineza, medicina traditionala chineza, qi qong, feng shui, astrologia chineza, etc.. Dar este folosit incorect, in mod abuziv, si pentru a denumi pe scurt arta martiala Taijiquan (Taichichuan), mai ales de catre strainii care nu cunosc limba chineza.

Tai ji tu este denumirea pictogramei (simbolul grafic) al principiului alternantei Yin-Yang, si care este reprezentat de cercul cu doua jumatati, una neagra si una alba, despre care se spune ca ar fi fost inspirat de lupta a doi dragoni, unul alb si unul negru, vazuta de un intelept chinez.

Denumirea corecta a artei martiale propriu-zise este Tai ji quan sau Taijiquan, unde acel “quan” de la final inseamna “pumn” sau “box”, adica arta martiala, iar "Tai ji" este acel concept filozofic Taiji despre care am vorbit pana acum.

Pronuntia corecta din chineza mandarina, culta, oficiala, redata fonetic in romaneste, este Thai Gi Ciuen (exact cum s-ar citi in limba romana). La noi in tara majoritatea folosesc pronuntii gresite. Si in China se foloseste de multe ori o pronuntie gresita, datorita folosirii dialectelor locale in locul chinezei mandarine.

La origine, Tai ji quan era o arta martiala interna, in care taolu-ul era doar una dintre metodele de antrenament de unul singur (individual). Treptat, s-a depreciat atat de mult incat a ajuns o ciudatenie, un fel de “balet de sanatate”, “meditatie in miscare”, “dans de viata lunga”, in care tehnicile au fost simplificate si reduse atat de mult inct nu se mai pot aplica practic, iar taolu-ul a ajuns singura metoda de antrenament folosita. Eu unul prefer sa numesc "Tai chi" aceasta forma simplificata, moderna, de gimnastica de sanatate.

Atat de mult a decazut, incat s-a ajuns sa fie practicat pe muzica, ca un fel de gimnastica aerobica, desi nici unul din marii maestri de Taijiquan nu a practicat vreodata pe muzica, deoarece era cam dificil si costisitor sa angajeze muzicanti pentru asa ceva acum o suta de sau mai mult de ani, iar pe vremea aceea nu existau casetofoane, CD sau DVD playere, etc.

Aceasta varianta “moderna” a fost intens popularizata si s-a raspandit foarte mult in intreaga lume, in timp ce adevaratul Taiji este pe cale de disparitie. Pana si in China a devenit extrem de greu sa mai gasesti pe cineva care sa mai practice inca varianta veche de Taiji. In Romania din pacate cred ca sunt singurul care incearca sa faca Taijiquan ca arta martiala, si nu ca “balet de sanatate”, cum fac “maestrii” romani, pe care am avut ocazia sa-i cunosc si sa-i vad ce fac cam pe toti.

In viitor cred ca voi fi nevoit sa tin cursuri de Taijiquan in tara, pentru a face cunoscut adevaratul Taijiquan pentru publicul interesat, si pentru a le face cat mai grea existenta acestor “maestri”, care sper ca vor dispare din peisajul Tai Ji Quan (Tai chi chuan) din Romania.

Demonstratie de Taijiquan in Bucuresti.

2011-03-13T14:59:00.000-07:00

Astazi am facut o mica demonstratie de Taijiquan (Taichichuan), varianta martiala, in Bucuresti, in Parcul Herastrau.

Cursuri de Tai Chi Chuan (Tai Ji Quan) tinute de maestri chinezi in Romania in 2011

2011-03-12T19:39:00.000-08:00

In cursul anului 2011, vor sosi si vor sustine cursuri de Tai ji quan sau Tai chi chuan, pentru prima oara in Romania, maestri chinezi de Taijiquan sau Taichichuan care se bucura de un mare renume la nivel international. Este pentru prima oara cand maestri de asemenea nivel si renume tin cursuri de Tai ji quan (Tai chi chuan) in Romania.

Doresc pe aceasta cale sa popularizez acest eveniment si sa recomand tuturor celor interesati de Taijiquan (Taichichuan) sa faca tot posibilul sa participe, sau macar sa asiste ca spectator (sper ca va fi posibil acest lucru). Ordinea prezentarii de mai jos tine cont doar de data la care va avea loc respectivul eveniment, si nu de alte criterii.

Chen Taiji

Pe 27-29 mai 2011 va avea loc in Bucuresti un seminar de Taijiquan de stil Chen, varianta Lao Jia, tinut de maestrul Zhu Tian Cai, considerat pe plan international a fi unul dintre primii 4 maestri mai importanti de pe linia variantei Lao Jia a stilului Chen de Taiji (de fapt este considerat cam al treilea sau al patrulea de pe Lao Jia in varianta familiei Chen).

Recomandarea mea se bazeaza doar pe renumele sau pe plan mondial, si nu pe experienta mea personala. Asta deoarece nu l-am vazut personal si nu stiu ce face, este singurul dintre cei 4 maestri mai importanti de pe pe substilul Lao Jia de Chen pe care nu l-am prins in China sa vad ce face, sau sa ii vizitez macar scoala sa vad ce se preda acolo, deoarece emigrase in SUA si nu mai avea scoala in China.

Detalii: http://www.chentaijiorg.ro/chen/Program.html

Yang Taiji

In perioada 24-26 iunie 2011 va avea loc la Cluj-Napoca un seminar de Tai Ji Quan, stilul Familiei Yang. Seminarul va fi tinut de catre maestrul Yang Jun, care reprezinta cea de-a sasea generatie de varsta pe linia familiei Yang. Este considerat succesorul sau continuatorul variantei de Yang a familiei Yang, de pe stilul Yang de Taijiquan.

De asemenea, recomandarea mea se bazeaza doar pe baza renumelui sau pe plan mondial, si nu a experientei mele personale, deoarece nu am vazut personal ceea ce face.

Detalii: www.mingdao.ro

Suplimentar: Chen taiji

De asemenea, va informez ca tot in anul 2011 va avea loc in Bulgaria un curs de Chen Taijiquan sustinut de catre maestrul Chen Xiao Wang, care este considerat succesorul (mostenitorul) de stil Chen al familiei Chen, cea care a inventat taiji-ul, si mai ales pe substilul Xin Jia de Chen Taiji in varianta familiei Chen.

Desi are loc in Bulgaria, nu e chiar atat de departe, asa ca incercati sa participati.

Vreau sa fie foarte clar ca acestea sint primele cursuri de Tai ji quan sau Tai chi chuan tinute in Romania pe care le recomand, dar fara sa imi asum nici o raspundere personala in acest sens, deoarece nu am vazut cu ochii mei ce fac acesti maestri.
De asemenea, NU recomand in nici un fel nici un alt curs de Taiji din cele care se tin sau s-au tinut pina acum in Romania.
Deci NU va recomand deloc sa va irositi timpul si banii participand la cursurile unor auto-intitulati "maestri" romani de taiji, de calitate indoielnica, in loc sa participati la cursurile tinute de acesti maestri chinezi.

Daca aveti sugestii, completari sau reclamatii, va rog sa folositi rubrica de comentarii aflata in josul paginii. Daca doriti alte detalii suplimentare din partea mea, va rog sa folositi rubrica de contact.

Nota:
(adaugata pe 28.12.2011)

Ca o incheiere sau ca o concluzie la acest articol acum la sfarsitul anului, in anul 2011 singurul maestru renumit de Taiji care a venit si a predat in Romania a fost doar Maestrul Yang Jun, reprezentantul familiei Yang si a variantei Yang Zhen Duo de Yang Taiji, care a venit in Romania in vara lui 2011 la Cluj si a tinut un curs de Taijiquan. Este pana acum singurul maestru mai renumit de Tai Chi care a predat in Romania (suntem saraci si la capitolul asta). Din pacate, fiind plecat din tara in acea perioada, nu am reusit sa particip la acel curs. Imi doream foate mult sa vad cam ce varianta de Yang Taiji preda, daca seamana cu cea veche, traditionala pe care o practic eu, sau cu cea moderna, simplificata. Poate o sa mai vina si la anul si o sa am ocazia atunci sa vad ce face.

Maestrul Zhu Tian Cai nu a mai ajuns in Romania in 2011. La fel, eram foarte interesat sa vad daca varianta de Lao Jia de Chen Taiji pe care o preda seamana cu cea a lui Chen Zheng Lei si a lui Chen Xiao Xin, pe care am invatat-o in China si la care am si renuntat intre timp. (A venit si a tinut cursuri de Chen Taiji ramura Lao Jia in 2011 doar cel care intentiona sa il aduca pe Maestrul Zhu Tian Cai in Romania, elevul sau Florin Szondi, la care insa nu va recomand sa mergeti, am fost si eu la un curs de-al lui si vorbesc din proprie experienta.)

Daca au fost cumva alte persoane, chinezi sau nu :), care au tinut cursuri de Tai Chi in Romania in 2011, nu le-am mentionat aici pentru ca nu sunt maestri de Taiji decat cel mult in imaginatia lor :).

Pentru anul 2012, sper sa am timp dupa Anul Nou sa scriu un articol similar. Deocamdata vad ca imediat in ianuarie 2012 cei de la Artasia (cei cu Wudang-ul) popularizeaza un curs al Maestrului Yuan Xiu Gang, care sustin ei ca ar fi al 15-lea descendent direct de la Zhang San Feng, unul dintre presupusii inventatori ai Taiji-ului. Probabil ca este util sa spun aici ca de maestrul asta in China nu prea a auzit nimeni, si nici macar nu e considerat un maestru in China. Asta nu este insa un lucru foarte relevant, deoarece cei 2 profesori de la care am invatat eu in China Taiji-ul adevarat, traditional, vechi, martial, Xia Jia Xiang si Xue Bin, sunt niste necunoscuti. Daca o sa am timp, o sa incerc sa ajung la cursul lui, sa vad ce face, pana atunci nu pot sa ma pronunt nici pro nici contra.

La Multi Ani si un An Nou 2012 cu mult Tai Chi!

Vampirii energetici (dezvaluiri senzationale privind misteriosii vampiri energetici)

2011-02-18T21:25:00.000-08:00

(Subtitlul dintre paranteze este, desigur, o gluma.)

Acum 200 de ani, un scriitor irlandez, in goana dupa senzational, inventa mitul vampirilor bautori de sange. In 200 de ani, acest mit devine deja o intreaga afacere lucrativa extrem de profitabila, care aduce incasari uriase companiilor cinematografice sau editurilor din intreaga lume. Asta in ciuda faptului ca vampirii bautori de sange sint doar un mit modern care nu are nici o legatura cu realitatea.

Pentru a nu ramine mai prejos, paranormalii din Romania inventeaza, la randul lor, un alt mit, cel al vampirilor “energetici”. Evident, aberatiile paranormalilor din Romania in legatura cu vampirii energetici nu trebuie luate in serios.

Ce sunt insa misteriosii vampiri energetici?

Pentru asta, sa vedem mai intai ce este energia.

Conform medicinii traditionale chineze (iar acest fapt e sustinut de asemenea si de alte medicini traditionale sau filozofii orientale), orice lucru sau manifestare are la baza sau ca substrat o forma specifica de energie, numita qi in limba chineza (sau prana in indiana). Nimic nu poate exista in Univers fara a fi sustinut de aceasta energie.

Toate organismele vii, pentru a exista sau supravietui, au nevoie de aceasta energie. Organismele vii produc si consuma permanent energie (acest lucru este valabil si pentru obiectele neinsufletite, dar acolo aceste procese sunt indirecte, pasive – de exemplu o piatra se va incalzi daca este expusa la radiatia solara). Deci organismele vii sint implicate permanent in procese energetic sau schimburi de energie cu mediul inconjurator.

In privinta organismelor vii, energia acestora provine din mai multe surse. O parte este energia mostenita la nastere de la parinti, o alta parte provine din schimburile permanente cu mediul inconjurator. Alimentarea cu energie a unui organism viu se face prin respiratie, prin consumul de apa si alimente, dar si prin niste mecanisme mai simple, cum ar fi absorbtia directa (de exemplu reptilele, animale cu sange rece, care nu pot functiona corespunzator decat atunci cand au o anumita temperatura a corpului – este cazul soparlelor, serpilor, broastelor, care pot fi vazute adesea cum stau sa se incalzeasca la soare dimineata).

Consumarea acestei energii de catre organism se face prin toate procesele sau activitatile pe care le executa acestea. Practic, orice fel de activitate necesita un consum de energie pentru a fi efectuata.

In cazul omului, de asemenea orice activitate efectuata se face cu un consum de energie. Unele activitati sau procese sunt mari consumatoare de energie, cum ar fi: munca intensa (fizica sau intelectuala), efortul fizic, boala, stresul. Mai ales in cazul omului modern, care e supus permanent si inconstient la stress, stresul reprezinta o sursa majora de consum energetic.

Misteriosii vampiri energetici, in ciuda tuturor aberatiilor inventate de paranormali, sunt doar niste oameni obisnuiti, care au insa talentul innascut de a absorbi usor energie, sau altfel spus o capacitate innascuta de a absorbi energia mult mai mare decat a celorlalti oameni. Asta e tot secretul si misterul vampirilor energetic.

Atunci cand energia lor este foarte redusa, fiind consumata din diverse cauze (efort, munca, stress, boala), acestia, datorita talentului lor inascut, au instinctiv si inconstient tendinta de a absorbi energie din mediul inconjurator. Din pacate, energia cea mai usor accesibila este de la organismele vii de acelasi tip (oameni), care sunt cele mai apropiate (colegi, prieteni, rude).

Altfel spus, o asemenea persoana, cind nu se simte bine, are tendinta de “a fura” sau de a absorbi energie de la persoanele apropiate aflate in preajma lui, adica rude, prieteni, colegi, etc. Acest proces este involuntar si inconstient, in ciuda ineptiilor sustinute de paranormali. Persoana in cauza nu este constienta de acest proces si nu realizeaza ceea ce face. Poate sa ajunga uneori sa constientizeze partial fenomenul, de genul “ii fac si pe cei din jurul meu sa se simta rau cand mie mi-e rau”, dar fara a intelege corect si complet fenomenul care se produce.

Insa aceeasi persoana, atunci cind se simte bine (sau altfel spus cand este plina de energie), este debordanta, plina de energie pe care o radiaza in jurul lor, fiind o prezenta placuta si confortabila pentru cei din jurul lor.

Evident ca “vampirul energetic” este doar o persoana obisnuita si nu are deloc caracterul “malefic” pe care i-l atribuie aiuritii de paranormali. Pentru a nu ii mai afecta pe cei din jurul sau, trebuie doar ajutat sa constientizeze fenomenul care se intampla si trebuie indrumat spre practici sau discipline energetice care sa ii permita sa-si regleze echilibrul energetic pe alte cai si de la alte surse, cum ar fi qigong, taiji, yoga, reiki, meditatie, etc.

Datorita talentului sau innascut, este foarte dotat pentru asfel de discipline si poate deveni un practicant foarte bun, iar prin aceste practici va putea sa fie intotdeauna plin de energie si o prezenta placuta pentru cei din jurul sau.

Muntii Wudang si Taijiquan (Taichichuan)?

2011-02-07T02:18:00.000-08:00

Care este legatura misterioasa intre muntii Wudang si Taiji? Nici una. Fundatia Wudang din Romania incearca sa promoveze ideea ca Muntii Wudang reprezinta locul de nastere al artei martiale Taijiquan, prima arta martiala interna atestata istoric. De unde si pana unde? Muntii Wudang sunt recunoscuti in China pentru traditiile mistice si ezoterice care s-au transmis aici de veacuri, dar nicidecum pentru arte martiale, nivelul artelor martiale practicate aici in Wudang fiind scazut.

In realitate, prima atestare documentara pentru Taijiquan apare in provincia Henan, districtul Wen, satul Chenjiagou, ca stil de arte martiale practicat in cadrul familiei Chen, familie din mica nobilime chineza, in secolul 18. Exista si o alta atestare documentara mai veche cu o suta de ani, din secolul 17, care mentioneaza existenta unui stil propriu de arte martiale in cadrul familiei Chen, dar nu se stie daca la acel moment era vorba sau nu despre acelasi stil, Taijiquan, sau macar daca era vorba de un stil intern sau extern.

In aceeasi provincie si destul de aproape de Chenjiagou se afla muntii Songshan si manastirea Shaolin, care chiar sunt renumiti nu doar in China ci si in intreaga lume pentru artele martiale, nu ca muntii Wudang. Mai mult, exista in manastirea Shaolin un stil de arte martiale numit "Pao quan" (Boxul tunului), care semana destul de mult cu cel mai vechi taolu de Taijiquan care s-a pastrat pina astazi, si care care se si numeste "Pao chui".

Una dintre legendele despre nasterea Taijiquan povesteste despre un calugar taoist ratacitor Zhang San Feng care ar fi predat aceasta arta martiala unui nobil din familia Chen. Nu exista dovezi care sa confirme aceasta legenda, insa partizanii Wudangshu sustin ca acesta era un calugar taoist din muntii Wudang. Chiar presupunind ca aceasta poveste este adevarata, apar multe probleme inexplicabile. Ori era ratacitor, ori era din muntii Wudang? Sau a fost o perioada de timp ratacitor si o alta perioada din muntii Wudang? De ce nu a predat Taiji si in Muntii Wudang? Sau daca a predat, de ce nu s-a dezvoltat si nu s-a raspindit deloc stilul Taijiquan in acea regiune? De ce nu este Wudang Taiji printre stilurile de Tai ji quan cele mai apreciate si mai raspandite din China?

Cele mai importante si mai practicate stiluri de Taijiquan nu au nici o legatura cu muntii Wudang, ci sunt raspandite in parte de nord a Chinei. Stilul de Taijiquan care se practica in muntii Wudang este un amestec ciudat de mai multe stiluri de tai ji si chiar ba gua sau stilul cocorului, dar nu seamana cu stilul vechi de Chen si pare sa fie mai curand un amestec aparut mult mai recent, creat din combinarea mai multor stiluri din nordul Chinei.

Deci, care este legatura intre muntii Wudang si Taijiquan?

3 ani de Tai Chi (Tai Ji) sau 7 zile de Qi Gong?

2011-02-03T17:13:00.000-08:00

O "poveste" frumoasa care este spusa la cursurile de Qi Gong este aceea ca efectele participarii la un curs de Qi Gong de o saptamina sint asemanatoare cu cele ale practicarii Tai Ji timp de trei ani de zile. Aceasta este, desigur, doar o poveste.

Cantitatea de energie acumulata in timpul unui curs de Qi Gong de 7 zile poate fi intr-adevar egala cu cea acumulata in 3 ani de practica Tai Ji, dar asta se intimpla probabil doar in ultimele zile de curs, in timp ce pe parcursul celor 3 ani de Tai Ji in majoritatea covirsitoare a zilelor cantitatea de energie este mai mare.

Energia dobindita pe parcursul a 3 ani de zile de Tai Ji este mult mai stabila decit cea dobindita in 7 zile de Qi Gong , pe de o parte datorita (logic) duratei mult mai lungi de timp, si in plus datorita particularitatilor Tai Ji Quan. Acumularea foarte rapida de energie in 7 zile o face destul de instabila si se consuma rapid.

De asemenea, nici macar nu se poate compara forma fizica (sau starea corpului fizic)obtinuta prin 3 ani de Tai Ji cu cea obtinuta in 7 zile de Qi Gong: oasele, muschii, tendoanele, ligamentele, pielea, etc. fiind mult mai puternice dupa cei 3 ani de Tai Ji. Daca in cele 7 zile de qi Gong se si sta mai mult pe scaun, diferenta va fi si mai mare.

In plus, daca este practicat corect (si nu doar ca dans de viata lunga), Tai Ji Quan este o arta martiala, care are ca scop nu doar echilibrarea energetica cum are Qi Gong, ci si auto-apararea.

Ce este adevarat este ca in 3 ani de Qi Gong cantitatea acumulata de energie este mai mare decit cea acumulata in 3 ani de Tai Ji, deoarece Qi Gong-ul aste axat doar pe echilibrare energetica, dar Tai Ji-ul (ca arta martiala) va da in plus ca efecte o forma fizica mai buna precum si posibilitatea de auto-aparare.

2011-01-17T06:17:00.001-08:00

NOTIUNI ELEMENTARE DE PRIM AJUTOR

RESUSCITAREA IN STOP CARDIO-RESPIRATOR (adica ce facem daca victima nu este constienta, pare sa nu respire si sa nu ii bata inima)

1. Ne asiguram ca locul incidentului este sigur sau securizat;
2. Se solicita/alarmeaza evacuarea medicala/ajutorul medical specializat ;
3. Se verifica starea de constienta a victimei intrebandu-l cu cat mai glas tare: “Esti bine?” sau “Ma auzi?”;
4. Daca victim nu pare sa aiba leziuni ale gatului/cefei, se da usor capul pe spate si se ridica usor barbia pentru a deschide gura, daca pare sa aiba leziuni in regiunea cefei/gatului, se deschide gura impingand usor mandibula;
5. Se verifica daca sint libere caile aeriene;
6. Se asculta, observa si pipaie daca respira minim 5 secunde maxim 15 secunde;
7. Daca respira, se asteapta evacuarea;
8. Daca nu respira, se fac doua respiratii gura la gura (eventual punand o batista pe gura victimei);
9. Daca victima nu isi revine, se pipaie pulsul la artera carotida (la gat), daca are puls, se continua doar cu respiratia gura la gura;
10. Daca nu are puls, se face masaj cardiac extern (compresiuni) in zona inimii, in proportie de 30:2 (30 de compresiuni la 2 respiratii gura la gura) si cu o freventa de 100 compresiuni/minut.
11. Dupa 5 cicluri de 30:2, daca un defibrilator automat este disponibil, se foloseste , apoi se reia de la capat schema, pina la evacuare.
12. Se asteapta evacuarea medicala sau se transporta prin mijloace proprii, dupa caz.

HEMORAGIA (adica pierderea de sange in cantitate mare; o julitura sau zgarietura nu inseamna hemoragie)

1. Ne asiguram ca locul incidentului este sigur sau securizat;
2. Se solicita/alarmeaza evacuarea medicala/ajutorul medical specializat ;
3. Incercam sa oprim sau sa limitam cantitatea de sange pierdut;
4. Daca hemoragia este la membre (brate, picioare) se incearca oprirea acesteia cu un garou amplasat deasupra locului ranii, la garou se ataseaza o bucata de hartie pe care se noteaza ora aplicarii garoului, care nu poate fi mentinut mai mult de 1-2 ore (daca nu exista garou, se improvizeaza unul dintr-o curea, fular, cordon, etc.);
5. Daca hemoragia este la corp, gat sau cap, se incearca oprirea acesteia prin compresiune (adica apasare) usoara pe locul ranii cu o bucata de pansament mai mare si mai groasa pe (daca nu exista, se improvizeaza dintr-un tricou, camasa, etc);
6. Se incearca bandajarea ranii;
7. Se asteapta evacuarea medicala sau se transporta prin mijloace proprii, dupa caz.

FRACTURA (adica ruperea unui os, victima nu poate folosi respectivul segment, are dureri mari, etc)

1. Ne asiguram ca locul incidentului este sigur sau securizat;
2. Se solicita/alarmeaza evacuarea medicala/ajutorul medical specializat ;
3. Se incearca imobilizarea respectivului segment cu o atela care se leaga de segmental respective cu o fasa(daca nu exista, se improvizeaza o atela dintr-un bat, coada de lopata, arma, etc. iar fasa dintr-o curea, fular, cordon, etc);
4. Se asteapta evacuarea medicala sau se transporta prin mijloace proprii, dupa caz.
5. Daca se transporta prin mijloace proprii, trebuie ca segmentul afectat al victimei sa fie miscat cat mai putin.

EVACUAREA (adica modul in care se transporta victima pina la cea mai apropiata formatiune medicala)

1. Ne asiguram ca ruta de evacuare a victimei este sigura sau securizata;
2. De cate ori este posibil, se foloseste evacuarea medicala specializata (ambulanta, elicopter MEDEVAC, etc);
3. Victima se va aseza in general intinsa pe partea laterala, cu piciorul de dedesubt intins normal, cel de deasupra peste acesta, usor indoti; bratul de dedesubt intinns in fata, la nivelul umarului, cel de deasupra peste acesta, usor indoit;
4. In alegerea pozitiei se tine cont si de locul si felul ranii sau traumatismul victimei;
5. Victimele cu raniri/traumatisme ale coloanei vertebrale, este de preferat sa fie ridicate si transportate de catre personal sanitar calificat.

SOCUL HIPOTERMIC (adica efectul expunerii la frig; semne simple dupa care se recunoaste usor)

1. Frig (senzatia de frig);
2. Tremurat;
3. Respiratii numeroase si rapide;
4. Urinare repetata, foarte des si putin;
5. Vorbire dificila, lenta;
6. Gandire greoaie;
7. Invinetirea extremitatilor (degete, urechi, etc)
8. Somnolenta (somn)

SOCUL TERMIC/HIPERTERMIC (adica efectul expunerii la caldura; semne simple dupa care se recunoaste usor)

1. Fierbinteala (senzatia de caldura);
2. Transpiratii puternice (fara nevoie de urinare);
3. Uscaciunea gurii, nasului, ochilor;
4. Inrosirea pielii;
5. Greata, varsaturi;
6. Dureri de cap;
7. Lesin.

Misteriosul truc al lungirii palmelor din Qi Gong "dezvaluit" pentru prima oara

2010-12-10T03:07:00.000-08:00

Voi dezvalui aici smecheria care sta la baza misteriosului truc al lungirii palmelor din Qi Gong, care este folosit adesea drept ceva "paranormal" pentru a convinge scepticii.

Din cite stiu eu, este pentru prima oara cind cineva "dezvaluie" mecanismul care sta la baza acestui truc. :) Daca aveti alte informatii, va rog sa le precizati, mentionind si sursa.

Totul are la baza un lucru foarte simplu. Nu stiu citi dintre voi stiu ca dimineata, la sculare, au mai mult cu citiva centimetri inaltime decit seara la culcare. Acest lucru se datoreaza faptului ca prin repaus la orizontala timp de 8-9 ore, in timpul somnului, muschii, fasciile, tendoanele si ligamentele se relaxeaza (dupa contractia prelungita din timpul ortostatismului sau alte tipuri de efort), asa incit corpul se "lungeste" cu citiva centimetri. Deci daca doriti sa "fiti" sau sa "pareti" mai inalt, masurati-va intotdeauna inaltimea dimineata, cat mai curand dupa trezire si ridicare din pat, veti fi mai inalt cu 2-3 centimetri decat daca v-ati masura inaltimea seara, inainte de culcare.

Atunci cind cineva isi concentreaza atentia asupra uneia dintre palme, automat isi va concentra si energia asupra acelei palme, deoarece energia urmeaza atentia. Cu cit cineva are mai multa energie sau o concentrare mai buna, cu atit efectul e mai mare.

Energia concentrata in palma are ca efect relaxarea muschilor, fasciilor si tendoanelor palmei. Efectul esta asemanator cu cel al caldurii (sau al repausului), care de asemenea relaxeaza muschii si tendoanele (in timp ce frigul sau efortul le contracta). Atunci cind cineva se gindeste ca palma respectiva se lungeste, automat isi va concentra atentia si energia asupra acelei palme, iar palma respectiva se va lungi, dar in mod relativ.

In mod relativ deoarece palma nu are o structura rigida, ci una semi-rigida,sau altfel zis, oarecum telescopica, asemanatoare unui telescop sau antene telescopice. Daca nu credeti, apucati-va de un deget si trageti de el, veti vedea ca se va lungi un pic iar cind ii veti da drumul, se va retrage inapoi, fiind tras tocmai de acesti muschi, ligamente si tendoane (chestia asta se numeste popular "trosnitul" degetelor). O cantitate mare de energie adusa in palma va avea ca efect tocmai relaxarea si deci alungirea exact a acestor muschi, tendoane, fascii si ligamente.

Acesta e mecanismul care duce la lungirea "aparenta" a palmei. Spun aparenta pentru ca nu este o lungire reala, deoarece palma nu este o structura rigida, ci semi-rigida, iar lungimea palmei depinde de tensiunea existenta in elementele flexibile (muschi, tendoane, fascii si ligamente) care unesc elementele rigide (oasele).
Deci nu este nimic "paranormal" in aceasta lungire a palmei, decit daca cumva diferenta intre cele doua palme ajunge sa fie foarte mare (aici depinde si de marimea initiala a palmei). :)

Daca doriti intr-adevar sa verificati daca puteti lungi un obiect, alegeti-va un obiect rigid. De exemplu luati doua pixuri de acelasi fel, doua cuie de aceeasi lungime, doi pantofi din aceeasi pereche, etc. si incercati sa lungiti unul dintre ele. :)

Tai Ji Quan-ul (Tai Chi Chuan-ul) lui Yang Zhen Duo

2010-09-24T08:26:00.001-07:00

O sa raspund aici unei intrebari care mi-a fost pusa mai demult, daca varianta de Yang a lui Yang Zhen Duo este o varianta "martiala".

Nu. Nu este o varianta martiala. In general, pe descendenta directa a familiei Yang s-a mers in descrestere. Cel mai valoros a fost, desigur, Yang Lu Chan, fondatorul stilului. De altfel, Yang Lu Chan este singurul sau unicul profesor de Tai Ji Quan angajat ca instructor al Garzii Imperiale (unde se gaseau cei mai buni luptatori din China), probabil spre ciuda eterna a familiei Chen, care a inventat Tai Ji-ul.

Din pacate valoarea a scazut destul de mult, Yang Chen Fu fiind mai slab decit Yang Lu Chan, iar Yang Zhen Duo mai slab decit Yang Chen Fu.

De altfel Yang Zhen Duo a promovat un stil foarte larg, cu miscari lungi, destul de inaplicabil in mod real, si nu foarte martial.

Stilul initial pus la punct de Yang Lu Chan (pe care am norocul sa il practic, sau macar o varianta foarte apropiata de cea initiala) era un stil mult mai compact, mai inchis, cu miscari scurte. Se aseamana mai curind cu stilul Wu decit cu stilul modern de Yang. De exemplu in China eram intrebat cel mai adesea daca ce fac eu este stilul Wu, la care eu raspundeam ca e forma veche de Yang.

De altfel, un termen de comparatie sugestiv pentru nivelul artelor martiale practicate si importanta acestora pentru vremea lor in China este epoca in care au trait: Yang Lu Chan a facut Taiji in Imperiul Chinez, Yang Chen Fu in Republica Chineza, iar Yang Zhen Duo in Republica Populara Chineza. Pe masura ce in China erau adoptate armele de foc, importanta artelor martiale a devenit minima.

Decaderea Tai chi chuan (Tai ji quan)

2010-02-18T19:30:00.000-08:00

Taijiquan era in trecut o arta martiala extrem de eficienta in lupta. Astazi, asta e doar o amintire. Cum s-a ajuns aici?

La aparitie, Taijiquan era o arta martiala, deci avea ca scop unic sau macar ca scop principal lupta. In prezent, a ajuns sa fie practicat doar pentru sanatate sau in scop competitional. Din aceasta cauza, tehnicile au suferit multe modificari, denaturindu-se mult si devenind inaplicabile.

Pe de o parte, cei care practicau Taijiquan pentru sanatate s-au concentrat doar pe efectele benefice asupra sanatatii si nu au fost exigenti cu modul de executie al tehnicilor, considerand ca nu e foarte important, si nici cu aplicabilitatea martiala a acestora. Astfel, tehnicile s-au degradat foarte mult, ajungind sa fie foarte diferite de formele vechi, initiale, martiale, ale acestora. Din nefericire pentru ei, in acest fel nu numai ca a disparut eficienta in lupta a acestor tehnici, dar a scazut in acelasi timp si efectul benefic pentru sanatate, ceva ceea ce ei probabil nici nu realizeaza inca.

Pe de alta parte, cei care s-au concentrat pe aspectul competitional al Taijiquan au gresit exact de natura opusa. Acestia au modificat tehnicile incit sa arate cit mai frumos, introducind diverse inflorituri care arata bine la privire si care fac taolu-ul sa arate mai frumos. Astfel, iar s-au indepartat de forma veche a tehnicilor si de aplicabilitatea lor in lupta.

Pe linga asta s-a adaugat si faptul ca nici cei care practicau pentru sanatate, nici cei care practicau pentru frumusetea taolu-ului nu au fost interesati de aplicabilitatea in lupta, si nu au participat in competitii gen lupta, contact sau non-contact. A mai contribuit mult si faptul ca fiind o arta martiala interna, era mult mai dificil de invatat. Asa s-a ajuns de la o arta martiala eficienta la baletul care se face azi.

Astazi mai exista in lume doar citeva scoli in care se mai practica varianta veche, traditionala a Taijiquan ca arta martiala. Intr-o asemenea scoala, procesul de invatare este mult mai lung si mai anevoios, deoarece se invata varianta martiala a tehnicii si nu varianta de balet a acesteia. Taijiquan-ul in trecut nu era frumos, ci era eficient, pentru ca in acea vreme, inainte de introducerea armelor de foc in Asia, artele martiale inca se foloseau in lupta. O scoala in care Taijiquan mai este inca arta martiala si nu altceva este usor de recunoscut prin faptul ca toate, si insist, absolut toate tehnicile sint aplicabile (si in plus aceste tehnici arata mai urat, nu mai sint la fel de frumoase ca in celelalte scoli). Daca instructorul sau profesorul nu e in stare sa aplice tehnica pe care o preda, desi tehnica respectiva arat foarte frumos, mai bine fugiti!

Si ca o paranteza, Lao Jia din stilul Chen nu este o scoala de Taijiquan ca arta martiala (asta legat de discutia pe care am avut-o cu cineva), in ciuda numelui (care in traducere inseamna vechea scoala sau vechea familie). Fac din pacate tot Taijiquan foarte "modern". Si asta o spun in cunostiinta de cauza, fiind deocamdata singurul roman care a trecut prin scolile lor din Chenjiagou si din Zhengzhou si i-a vazut de ce sint in stare.

5 lucruri care nu ti se spun la seminariile sau cursurile de weekend sau de o saptamina de Tai Ji sau de Qi Gong (sau de altceva)

2009-12-06T07:54:00.000-08:00

1. Noi stim ca tu nu poti sa inveti mare lucru in citeva zile, dar tu poate nu stii, iar noi avem nevoie de banii tai, ca avem rate la case, masini.
2. De fapt ar trebui sa practici in fiecare zi ca sa ai ceva rezultate, dar stai linistit ca nici noi nu facem asta, ba chiar si pentru seminariile astea a trebuit sa ne pregatim inainte.
3. Timpul fiind atit de scurt, nu putem raspunde la toate intrebarile, ceea ce e foarte bine, pentru ca oricum nu stiam sa raspundem. De unde oare le-or veni intrebarile astea?
4. Miscarea asta e asa cum zic eu pentru ca asa zic eu si gata, nu conteaza ca asa o tehnica nu e posibila in realitate, de fapt nici nu este o tehnica, este o mantra care are efect garantat in planul astral, acolo unde e mai important.
5. Daca nu ai ramas cu prea multe dupa acest curs (de fapt nici nu aveai cum) si doresti sa aprofundezi, te asteptam la seminarul urmator, ca nu scapam de ratele alea prea curind (nemernicii aia de bancheri!).

Sanatatea practica (mentinerea si imbunatatirea sanatatii)

2009-09-08T13:07:00.000-07:00

La romani, sanatatea este ceva ceea ce ai sau nu ai. Nu exista metode de cultivare si de pastrare a sanatatii. In Occident, lumea merge la salile de fitness, aerobic sau body-building, se practica joggingul sau ciclismul. In Orient, in acelasi scop se practica Qi Gong, Taiji, Yoga, etc. La noi nu se face nimic.

La noi, lumea iese in week-end la iarba verde sau la padure, pentru “aer curat”, face gratare, bea bere si lasa in urma gunoaie. Partea cu aerul curat este benefica pentru sanatate, restul nu. Foarte putini mai ies sa joace un fotbal sau un tenis, pentru cei mai multi romani sportul se rezuma doar la a privi un meci de fotbal la televizor, desigur tot cu berea la dispozitie. Terenurile de sport sint foarte putine si sint in general private, deci inchirierea lor costa destul de mult. Terenuri publice de sport destinate populatiei, cu accces gratuit, la noi in tara nu exista. Parcurile sint foarte putine comparativ cu numarul populatiei.

In general, sanatatea depinde de mai multi factori. Primul este ceea ce consumam sau ceea ce intra in noi, adica aerul pe care il respiram, apa pe care o bem, hrana pe care o mincam. Aerul este poluat ( Bucurestiul este cea mai poluata capitala din Uniunea Europeana), calitate apei lasa de dorit, alimentele sint pline de aditivi, coloranti si potentatori de gust (faimoasele “E” – uri), etc. Un alt factor este ceea ce facem, iar in general lumea merge cu masina la serviciu unde cei mai multi stau pe scaun sau la birou in fata calculatorului, apoi se intorc cu masina acasa si isi petrec restul zilei in fotoliu in fata televizorului sau pe internet. Deci sedentarism total, activitate fizica minima. In aceste conditii, nu e de mirare ca starea de sanatate a populatiei din Romania este cea care este.

Pentru a avea o sanatate cit mai buna, este indicat sa existe o forma de activitate fizica pentru a compensa sedentarismul. Orice forma de sport este benefica: fotbal, tenis, etc. Totusi, cel mai bun pentru sanatate dintre sporturile occidentale este inotul. Disciplinele orientale precum Yoga, Qi Gong, Tai Ji au un efect mai mare asupra mentinerii starii de sanatate decit sporturile occidentale, inotul fiind singurul dintre acestea care se ridica la nivelul disciplinelor orientale.

Desi este greu, putem incerca sa influentam si factorii externi. Poluarea din jur o putem reduce daca ne mutam cu locuinta intr-o zona cit mai verde, sa incercam si noi sa poluam cit mai putin, sa incercam sa consumam alimente cit mai naturale, etc.

Din experienta mea personala, doar 4 discipline au un efect maxim pentru mentinerea sanatatii si prevenirea bolilor: inotul, Yoga, Qi Gong, Tai Ji ( si alte arte martiale interne, de exemplu Xing Yi sau Ba Gua pot fi incluse aici, desi de obicei acestea nu se practica pentru sanatate, ci in scop martial). Celelalte sporturi occidentale (sau alte discipline) au si ele categoric un efect insemnat de mentinere a sanatatii, dar nu la fel de puternic.

Acupunctura

2009-09-08T13:02:00.000-07:00

Acupunctura este o ramura a mediciniii traditionale chineze, cu o vechime impresionanta, de cel putin doua-trei mii de ani (cel mai vechi tratat de medicina chineza in care este mentionata acupunctura, Huangdi Neijing, se considera ca a fost scris cu citeva secole inainte de Hristos). Nu este o arta martiala (desi se pare ca ninja, mai ales femeile, foloseau ace otravite, deci poate ca totusi este :)!)

Ca metoda de tratament, acupunctura actioneaza asupra energiei fundamentale, care circula in organism de-a lungul unor trasee energetice, numite meridiane de acupunctura. Actionind prin intepare sau moxibustie (caldura locala) asupra unor puncte speciale de pe aceste trasee, ce au proprietati deosebite (punctele de acupunctura), se va modifica energia care curge prin meridianele respective, influentind starea de sanatate a organismului.

Acupunctura foloseste ca instrument principal acul de acupunctura. Aceste ace sint atraumatice, fiind foarte subtiri, cam de grosimea unui fir de lita (0,25-0,45 mm diametru), iar intepatura e foarte putin dureroasa, acele avind practic rolul de conductor electric ce modifica sarcina electrica din punctul de acupunctura si modifica astfel enegia ce trece prin meridiane. Alte metode de tratament folosite sint moxibustia, sau aplicarea de caldura locala prin arderea unor produse din plante, aplicarea de ventuze, sau folosirea electroacupuncturii, ce reprezinta aplicarea de curenti locali prin intermediul unor electrozi plasati in punctele de acupunctura.

In general, se poate trata prin acupunctura aproape orice afectiune, insa exista boli in care medicina clasica occidentala are rezultate mai bune. Totusi, in bolile pe care medicina clasica nu le poate trata, acupunctura are adesea rezultate foarte bune. Un bun acupuncturist trebuie sa stie in ce afectiuni acupunctura da rezultate mai bune decit medicina clasica si in care nu, iar in cazul acestora sa indrepte bolnavul catre medic. In nici un caz nu trebuie sa credeti ca acupumctura vindeca orice boala.

Acupunctura mai este folosita si in cosmetica, pentru a elimina eruptiile de pe fata (acnee) sau ridurile, ori pentru a reintineri pielea fetei, pacientii in astfel de cazuri fiind de obicei femei.

In concluzie, acupunctura este o metoda de tratament ce poate completa (si nu inlocui) medicina clasica, si care obtine rezultate bune in multe dintre bolile pe care medicina clasica nu le poate vindeca.

Tui Na (masajul chinezesc)

2009-09-08T12:58:00.000-07:00

Tui Na este o ramura a medicinii traditionale chineze, cu o vechime foarte mare si cu o origine ce se pierde in negura vremurilor. Ca traducere, "Tui” inseamna “a impinge”, iar “Na” inseamna “a apuca”, o traducere aproximativa fiind aceea de masaj chinezesc ( sau de terapie manuala prin “impingere-apucare”). Nu este o arta martiala, ci o ramura a medicinii traditionale chineze, care era folosita in trecut in unele scoli de arte martiale chinezesti pentru tratarea leziunilor (musculare, ligamentare, articulare sau osoase) ce apareau in lupta sau la antrenamente.

Exista in prezent un numar mare de scoli si curente, unele ramase traditionale, altele care se predau in cadrul universitatile si scolile de medicina traditionala chineza din lume.

Ca termen general, Tui Na este tradus ca masaj chinezesc, ceea ce este destul de aproximativ. In realitate, Tui Na difera de masajul classic occidental prin faptul ca este mult mai complex, avind mai multe ramuri, pe care le voi prezenta in continuare.

O parte importanta a Tui Na este cea care se ocupa de masajul propriu-zis ( numit An Mo in chineza, se traduce literal prin “atingere-apasare”), adresat partilor moi ale corpului (piele, muschi, tendoane, etc.), destul de asemanator cu cel occidental,de care difera insa ca maniera si particularitati de executie specifice. Unele manevre seamana sau sint chiar identice cu cele din masajul classic occidental, dar altele sint ceva cu totul aparte si caracteristice masajului chinezesc. Acest tip de masaj se poate folosi cu rezultate bune si in cosmetica. Exista si un numar mare de ustensile de masaj traditionale, specifice anumitor scoli de Tui Na (care includ pieptene de masaj, bile de masaj, etc.), care azi sint mai putin folosite.

O alta parte importanta se adreseaza articulatiilor si in special coloanei vertebrale, fiind asemanatoare cu osteopatia sau chiropractica occidentala. Astfel, prin manevre specifice se obtine indreptarea si rearanjarea coloanei vertebrale si tratarea anumitor afectiuni precum durerea de spate, lombalgia, lombosciatica, lumbago sau hernia de disc.

Alta ramura este presopunctura, in care se actioneaza cu degetele asupra punctelor de acupunctura, aplicind presiune sau prin alte metode, deblocind aceste puncte si eliminind energia bolnava sau stagnanta din ele. Reprezinta de fapt o forma de acupunctura facuta cu degetele, fara ace.

O alta parte se ocupa cu aplicare ventuzelor, niste pahare din diverse materiale (sticla, argila, lemn de bambus, etc) care se aplica folosind caldura pe pielea anumitor parti ale corpului si care elimina astfel energia negative din acele zone.
Exista si o ramura a Tui Na ( sau or amura comuna cu fitoterapia traditionala chineza) prin care se aplica extern preparate din plante pe anumite parti ale corpului ce sufera de anumite afectiuni.

In general, Tui Na ca ramura a medicinii traditionale chineze se ocupa mai ales cu tratarea afectiunilor muschilor, tendoanelor si articulatiilor, inclusiv coloana vertebrala.

Qi Gong (sau Chi Kung, Nei Gong, Dao Yin, etc., adica practici energetice sau tehnici energetice)

2009-09-08T12:51:00.000-07:00

Qi Gong (in romaneste ar suna “ci cung”) este o disciplina energetica foarte veche, al carei nume se traduce aproximativ prin “maiestria energiei” sau “stapinirea energiei” sau “controlarea energiei”, “qi” insemnind energie (intr-unul dintre sensuri), iar “qong” avind aici sensul de maiestrie, control, indeminare. Qi Gong (Chi Kung) este de fapt termenul modern folosit pentru a denumi toate tipurile de discipline, practici sau tehnici energetice care se folosesc de "qi" sau energie, si care sunt cunoscute sub diferite denumiri: Nei Gong (Nei Kung), Dao Yin, Dui Na, etc. Nu este o arta martiala si nu are scop combativ, desi exista scoli de arte martiale, mai ales chinezesti, care folosesc anumite exercitii de Qi gong in antrenamente. Ca vechime, se considera ca ar avea citeva mii de ani, ca atare originea, perioada sau locul exact in care a aparut sint necunoscute. Exista in prezent foarte multe scoli de Qi gong, atit in China cit si in intreaga Asie de Sud-Est, si au inceput sa se raspindeasca si in intreaga lume.

“Qi”, in filozofia traditionala chineza, reprezinta energia din intregul Univers, si intra in alcatuirea a tot ceea ce cuprinde acest Univers. Reprezinta aspectul Yang al existentei, in opozitie si in completare cu aspectul Yin, materia (sau substanta). Orice obiect sau fenomen are astfel doua componente, una Yang si una Yin, cea Yang fiind de de obicei considerata acest Qi. Astfel, atit noi cit si tot ceea ce ne inconjoara posedam aceasta energie fundamentala, Qi.

Acest Qi se poate imparti, la rindul sau, in mai multe categorii, dupa caracteristicile si originea lui. Exista si o categorie numita Ying Qi, energia perturbatoare sau nociva (sau energia negativa, care e termenul foarte des folosit la noi), si care rezulta atit din factori externi (frig, caldura, poluare), dar este cauzata si de factori interni ai organismului (stress, oboseala, etc.)

In principiu, orice fiinta vie sau obiect neinsufletit este in permanent schimb de energie cu mediul exterior. De cantitatea si calitatea energie pe care un om o contine in propriul organism depinde starea sa de sanatate, o cantitate suficient de mare de energie de calitate buna generind o stare buna de sanatate. Invers, existenta unei cantitati mari de energie nociva sau negative in corp inseamna boala, iar o cantitate prea mica sau insuficienta de energie buna inseamna reducerea rezistentei si a capacitatii de aparare a organismului in fata bolilor.

Prin exercitiile sau tehnicile de Qi Gong se urmareste asadar cresterea cantitatii de energie buna si scaderea sau eliminarea energiei rele din organism. Ca disciplina, se aseamana destul de mult cu Yoga sau cu unele ramuri ale acesteia.

Scopul principal al Qi Gong este asadar pastrarea starii de sanatate a organismului si prevenirea aparitiei bolilor. De asemenea, in cazul in care exista deja boala in organism, practicarea Qi Gong poate duce la ameliorarea sau chiar vindecarea bolilor usoare. Totusi, in cazul bolilor grave se obtine de obicei doar ameliorarea lor si imbunatatirea starii de sanatate si a calitatii vietii, insa vindecarea bolilor se obtine destul de greu.

Un obicei bun al chinezilor este ca acestia dimineata sau seara merg in parc si practica diverse discipline benefice pentru sanatate, precum Qi Gong, Tai Ji, gimnastica sau uneori doar fac ture prin parc alergind sau mergind. Majoritatea celor care fac asta sint batrinii, pensionarii, care au timp liber destul, dar si generatia matura.Tinerii sint din pacate cei mai putini, generatia tinara a capatat intre timp gusturi si hobby-uri occidentale: internet, televizor, fotbal, baschet, fast-food. Chiar daca majoritatea celor care fac asta sint pensionari, oricum este un obicei mult mai bun decit cel al pensionarilor nostril care plimba catelul prin parc sau joaca table.

Un alt aspect care a fost destul de discutat este aparitia capacitatilor deosebite sau paranormale prin practicarea Qi Gong (este valabil si pentru Yoga sau alte discipline asemanatoare). Acestea apar prin acumularea unei cantitati foarte mari de energie in corp si rafinarea acesteia. Acest lucru nu este accesibil practicantului obisnuit, necesitind un alt nivel de practica. Aceste capacitati apar practicind Qi Gong (sau Yoga) la un nivel foarte inalt si extreme de intens, in jur de 20 de ore pe zi ( practicind intens prin acumularea masiva de energie in corp se reduc nevoile fiziologice ale organismului, care mai are nevoie doar de 2-3 ore de somn pe zi si de o singura masa pe zi, in cantitate redusa; sau altfel spus o parte din consumul energetic al organismului e asigurat chiar de catre energia degajata de practica). Aceasta practica la nivel inalt trebuie de asemenea sa fie ferita de factorii perturbatori din jur, nefiind posibila in cadrul societatii moderne de azi, ci necesita retragerea intr-un loc izolat ( cum era in trecut obiceiul de a se retrage in pestera sau la minastire). De asemenea, aceste abilitati sau capacitate paranormale nu sint permanente, ci cum apar la fel si dispar; in momentul in care nu se mai poate mentine acelasi nivel inalt de practica dispar pur si simplu.

Daca doriti sa practicati arte martiale interne: Taichichuan - Taijiquan, Xingyiquan, Baguazhang, Yiquan…

2009-09-08T12:41:00.000-07:00

Daca doriti sa practicati arte martiale interne…

1. Primul meu sfat ar fi, sincer, sa va ginditi bine inainte. Este mai dificil decit o arta martiala externa, necesita un timp mai indelungat pentru a ajunge la un nivel inalt, si, mai ales, foarte multa rabdare, o calitate pe care europenii nu o poseda in aceeasi masura ca asiaticii.

2. Nu va alegeti imediat profesorul pe care sa il urmati, ci plimbati-va pe la cit mai multi instructori, pentru a compara nivelul lor, si abia in final sa va decideti. Ideal ar fi sa practicati macar o luna sub indrumarea cite unui instructor, pentru a va da seama de nivelul acestuia.

Daca in zona in care locuiti exista mai multi instructori care predau arta martiala pe care doriti sa o practicati, mergeti si studiati o luna cu unul, o luna cu altul, ca sa vedeti ce face si ce preda fiecare, si abia apoi decideti care vi se pare mai bun si cu care vreti sa studiati mai departe.

Spun asta deoarece cunosc nivelul la care se predau si se practica artele martiale interne in tara noastra, si care este foarte slab. De exemplu, Tai Ji Quan la noi in tara este practicat mai mult ca un fel de gimnastica de sanatate de catre principalele fundatii care il promoveaza. Din cite stiu, pina in acest moment eu sint singurul care practica si preda Taiijiquan (Tai Ji Quan) in Romania ca arta martiala, care se poate folosi si in autoaparare.

3. Daca doriti sa studiati arte martiale interne cu mine, am sa incerc sa nu va fac sa va pierdeti timpul degeaba. M-am gindit foarte mult inainte sa incerc sa predau arte martiale interne in Romania, iar avantajele financiare, mindria de a fi profesor de arte martiale sau de a ma intitula singur maestru (cum se obisnuieste la noi) ma lasa rece.

Am luat aceasta hotarire pentru ca exista totusi oameni care vor sa studieze asa ceva, si nu merita sa fie indusi in eroare si sa invete prostii. Va recomand chiar ca in acelasi timp sa mergeti sa vedeti ce mai predau si alti instructori, pentru a vedea cam care este nivelul la noi in tara, sa va convingeti si singuri.

Deocamdata va trebui sa va multumiti doar cu Tai Ji Quan si cu Xing Yi Quan. Este vorba de variantele traditionale ale acestor stiluri, care se practicau in China acum 100 de ani, si nu de ceea ce se face acum in lume si mai ales in Romania. Ba Gua Zhang nu am invatat destul cit sa pot preda.

Nu are nici o legatura cu baletul care se practica astazi in Romania drept arta martiala interna (mai ales Tai Ji Quan) , ci reprezinta stilul vechi, traditional, folosit pentru lupta. Antrenamentul va include aplicarea in lupta a fiecarei tehnici, Tui Shou si, pentru cei care vor, chiar simulare de lupta libera.

Pentru cei care doresc sa practice arte martiale doar pentru sanatate, trebuie sa va fie clar ca tehnicile din stilul traditional au efectul maxim asupra sanatatii, iar cele din varianta de balet sint tehnici incomplete sau modificate, al caror efect asupra sanatatii este mult mai mic (iar in lupta nu au nici un efect).

Nivelul meu ca practicant, raportat la standardele de acum 100 de ani din China, este doar de elev avansat. Insa trebuie sa mentionez ca nivelul celor care practica asa ceva la noi in tara, raportat la aceleasi standarde, este foarte slab. Din pacate nu exista nici un profesor de arte martiale interne in Romania, si chiar si in China au mai ramas extrem de putini. Cit despre maestrii...

4. Maestru ( nivelul unui maestru e mult mai ridicat decit al unui profesor) de arte martiale interne in Romania nu exista nici unul, e o gluma sa crezi asa ceva. Maestru in trecut era considerat acela care era neinvins, desi primea orice provocare, indiferent cine era adversarul sau ce stil practica (e drept ca in trecut comunicarea si transportul erau mult mai dificile, asa ca era mult mai greu sa afli de existenta unui maestru renumit in cine stie ce parte a lumii si sa calatoresti pina acolo pentru a-l intilni). In trecut o persoana care avea faima sau reputatia de maestru de arte martiale trebuia sa accepte orice provocare la lupta, refuzul unei provocari insemnind recunoasterea superioritatii adversarului si infringere prin abandon. Iar lupta era fara runde si pauze, fara arbitri, fara cistiguri directe in bani, invingatorul cistigind doar faima sau renume. In ziua de azi, desi nivelul artelor martiale pe ansamblu este in scadere, numarul de “maestri” este foarte mare, insa nivelul lor este discutabil.

5. Daca aveti intrebari, observatii, sugestii sau reclamatii, o sa incerc in masura timpului disponibil sa va raspund; va rog sa le trimiteti pe adresa de email din contact.

Aikido (Calea Armoniei)

2009-09-08T12:26:00.000-07:00

Aikido este, dupa parerea mea, singura arta martiala japoneza care poate fi considerata interna.

Este fondata de catre Morihei Ueshiba (1883-1969). Acesta studiaza in tinerete mai multe arte martiale, indeosebi mai multe scoli de jiu-jitsu, dar si kendo, lupta cu sulita sau cu baioneta si chiar sumo. Totusi, nu este multumit de diferitele stiluri pe care le practica, ca atare fiind destul de inconsecvent.

La maturitate il intilneste pe Sokaku Takeda (1859-1943), un maestru de Daito-ryu jiu-jutsu, un stil ce continea, spre deosebire de alte scoli de jiu-jitsu, un numar destul de mare de tehnici ce pot fi considerate interne, aiki-no-jutsu. Impresionat de acesta ii devine elev si studiaza sub indrumarea acestuia o perioada indelungata, incepind cu 1915. Dupa 7 ani, in 1922 este recunoscut de catre Sokaku Takeda ca profesor de Daito-ryu jiu-jutsu, chiar devenind pentru o vreme asistentul acestuia.

Drept urmare, la inceputul activitatii sale ca profesor de arte martiale, Ueshiba va numi ceea ce va preda aiki-jiu-jutsu, in cadrul scolii Daito-ryu jiu-jutsu si sub patronajul lui Sokaku Takeda. Tehnicile predate de el in acea perioada sint mult mai dure comparativ cu ce va preda ulterior. Elevii sai din acea perioada, inainte de al doilea razboi mondial, au transmis mai departe o varianta mai dura, mai violenta a artei sale.

Inainte de al doilea razboi mondial, Ueshiba face mai multa calatorii in China ocupata de catre japonezi, de asemenea intre 1920-1921 ia parte la incercarea esuata de creare a unei colonii in Manciuria de catre secta religioasa Omoto-kyo, al carei membru era si Ueshiba.

Izbucneste apoi razboiul chino-japonez, prin invadarea de catre japonezi a Manciuriei in 1931. Urmeaza apoi al doilea razboi mondial, in care Japonia va fi implicata la nivel global. Pe timpul razboiului, Ueshiba va mai efectua citeva calatorii in partea Chinei ocupata de catre japonezi.

Probabil cu ocazia sederilor sale in China ia contact cu artele martiale interne chinezesti, si indeosebi cu Tai Ji Quan si Ba Gua Zhang. Imi bazez aceste afirmatii pe faptul ca tehnici ale acestor doua stiluri interna chinezesti pot fi recunoscute cu usurinta in Aikido ( am practicat atit Taijiquan si Bagua Zhang cit si Aikido).

Nu se stie nimic despre felul acestui contact, ba mai mult Ueshiba nu a mentionat niciodata acest lucru, nerecunoasterea acestui fapt putind avea drept cauza atit orgoliul lui Ueshiba, dar si resentimentele dintre japonezi si chinezi datorate razboiului.

Poate din toate aceste motive, poate din altele, Ueshiba nu a declarat niciodata cum a studiat arte martiale interne chinezesti. (Mai existasera cazuri, chiar in timpul razboiului si al ocupatiei japoneze, un maestru de arte martiale interne chinez, Wang Xiang Zai il accepta ca elev pe japonezul Kenichi Sawai, care ii va preda mai departe arta in Japonia sub numele Tai Ki Ken). Nu se cunoaste insa modul in care Ueshiba a fost influentat de artele martiale interne chinezesti, dar este clar ca elemente din acestea se regasesc azi in Aikido.

Dupa razboi, chiar si stilul practicat de Ueshiba devine mai pasnic, mai putin dur fata de ce predase inainte de razboi, loviturile (atemi) dispar complet, stilul devine mult mai rotund, mai armonios, este folosita mai mult energia adversarului impotriva acestuia insusi. Aceasta se datoreaza probabil atit curentului pacifist si non-violent de dupa razboi din Japonia, dar si influentei artelor martiale interne chinezesti.

In aceasta perioada, Ueshiba rupe relatiile cu Sokaku Takeda si cu Daito-ryu jiu-jitsu, numindu-si stilul pe care il preda mai intii Ueshiba-ryu (declarind deci clar ca este stilul sau propriu, personal si nu al lui Takeda), apoi Aiki-budo iar in final Aikido, denumire care s-a pastrat pina astazi si care inseamna Calea Armoniei Ki-ului. Ueshiba nu a primit niciodata titlul de maestru sau de profesor plin (in gradul maxim) in Takeda Daito-ryu de la Sokaku Takeda, ci doar pe cel de profesor sau instructor, cauza fiind desigur aceasta separare.

Astazi, stilul e predat mai departe de numerosi elevi ai sai, fiecare desigur in maniera sa personala. Se pot distinge totusi doua sub-stiluri, aiki-jiu-jutsu practicat inainte de razboi, un pic mai dur, si aikido cel de dupa razboi, mai moale si mai pasnic.

Totusi, consider ca din pacate aikido sufera astazi de o oarecare scadere a eficientei in lupta, pe care o atribui pierderii sau diminuarii importantei partii interne (influentei artelor martiale interne chinezesti), fara de care tehnicile nu mai sint la fel de eficiente ca in varianta mai dura, aiki-jiu-jutsu, cu atemi.

Voi mentiona la sfirsit Hap Ki Do, pe care o consider o varianta coreeana de Ai Ki Do ( practic reprezinta pronuntia coreeana a caracterelor chinezesti cu care se scrie termenul japonez Ai Ki Do). Originea acestui stil este incerta si destul de disputata, fiind infiintat de un grup de maestri de arte martiale coreeni.

Unul dintre acestia isi revendica descendenta ca elev direct al lui Sokaku Takeda, desi nu are nici o dovada clara in acest sens si nici nu este recunoscut ca atare de catre descendentii acestei linii Takeda. Este insa cel putin curios ca un elev direct al lui Sokaku Takeda sa nu foloseasca numele de Takeda Ryu sau de Daito Ryu, ci sa ii popularizeze stilul acestuia sub numele de Hap(Ai) Ki Do folosit de catre Morihei Ueshiba catre sfirsitul carierei sale, cind se desprinsese deja demult de Takeda Ryu.

O alta varianta, mult mai plauzibila, pune originea acestui stil pe seama participarii unor maestrii de arte martiale coreene la cursuri de Ai Ki Do tinute de catre elevi ai lui Ueshiba ( cel mai probabil in Statele Unite ale Americii ). Acestia vor combina Ai Ki Do cu arte martiale coreene, creand astfel Hap Ki Do.

Yi Quan (Boxul Intentiei)

2009-09-08T12:21:00.000-07:00

Yi Quan este un arta martiala interna care apare foarte tirziu si are o raspindire destul de mica. Este in esenta tot o recombinare a principalelor arte martiale interne existente pina atunci, Tai Ji Quan, Xing Yi Quan si Ba Gua Zhang.

Wang Xiang Zai (1885-1964) este originar din provincia chinezeasca nordica Hebei. Studiaza initial Xing Yi Quan cu Guo Yun Shen, un maestru renumit in acest stil, ajungind sa stapineasca foarte bine stilul.

Apoi calatoreste o vreme prin intreaga tara, studiind vreme diferite arte martiale cu diversi maestri, in special Fujian He sau Bai He Quan (Boxul Cocorului Alb sau Boxul Cocorului din provincia Fujian) sau Ba Gua Zhang sau alte scoli de Xing Yi Quan ori Tai Ji Quan.

Se stabileste in final la Beijing ( fosta capitala imperiala a Chinei) unde cam de prin 1925-1926 incepe sa puna bazele propriului sau sistem de arte martiale, pe care il numeste Yi Quan, Boxul Intentiei, de fapt o prescurtare a numelui de Xing Yi Quan, care se poate traduce atit prin Boxul Forma Intentie, cit si prin Boxul Corp Intentie (in ideea ca intreg corpul participa la miscare).

Deci prin insasi alegerea numelui se spune clar ca Wang Xiang Zai considera Yi sau Intentia ca avind rolul cel mai important, iar Xing sau Forma externa ori Corpul avind doar rol secundar, ajutator.

In sistemul creat de el, tehnicile de Xing Yi Quan invatate in tinerete sint combinate cu tehnici de Bai He Quan , de Tai Ji Quan, de Ba Gua Zhang si de Qi Gong, creind acest Box al Intentiei.

Yi Quan este considerat astazi in general un stil de sine-statator, desi unii profesori de arte martiale interne (mai ales din vechea generatie) il considera doar o varianta noua sau un nou sub-stil de Xing Yi Quan, in care accentul se pune pe Intentie (Yi). Pentru cei mai multi maestri de Xing Yi din vechea generatie, nivelul inalt atins de Wang Xiang Zai, se datoreaza norocului de a fi fost elevul lui Guo Yun Shen, si nu stilului nou creat de el, pe care multi il considera doar o varianta de Xing Yi Quan.

Tirziu, dupa 1940, unul dintre elevii sai numeste acest stil Da Cheng Quan sau in traducere libera Boxul Marii(Supremei) Realizari sau Impliniri, in ideea ca prin practicarea acestuia se pot obtine lucruri deosebite. Aceasta denumire oarecum pompoasa a prins totusi, Yi Quan fiind cunoscut astazi si sub acest nume.

Insa numele dat de fondatorul stilului ramine Yi Quan, un nume prin care acesta a vrut sa arate ca Intentia sau Yi are rolul cel mai important in Xing Yi Quan si in scoala sa.

Wang Xiang Zai a avut o atitudine foarte deschisa, sustinind ca practicarea Yi Quan are efecte benefice pentru oricine, predind oricui fara discriminare, inclusiv bolnavilor, pentru care considra ca are efecte terapeutice.

A predat in timpul celui de-al doilea razboi mondial inclusiv japonezilor (trecind peste faptul ca acestia reprezentau inamicul si fortele de ocupatie), acceptind ca elev pe japonezul Kenichi Sawai, care dupa ce va studia o perioada cu Wang Xiang Zai, se va intoarce dupa razboi acasa in Japonia unde isi va deschide propria scoala pe care o numeste Taikiken, in traducere libera Boxul Energiei Supreme, si in care va adauga si elemente de arte martiale japoneze. Deci Sawai nu agreeaza nici numele de Xing Yi Quan nici cel de Yi Quan folosit de profesorul sau, ci prefera sa dea alt nume scolii sale.

E greu de spus daca Tai Ki Ken trebuie considerat doar o varianta “japoneza” de Xing Yi Quan sau de Yi Quan, ori reprezinta o arta martiala noua, datorita amestecului cu elemente de arte martiale japoneze. Oricum, are o raspindire si mai mica decit Yi Quan.

Ba Gua Zhang (Palma celor 8 Trigrame)

2009-09-08T12:18:00.000-07:00

Ba Gua Zhang ( in traducere Palma celor Opt Trigrame, in romaneste se pronunta fonetic “ pa cua”) Este o arta martiala interna relativ recenta, mult mai noua decit Taijiquan sau Xing Yi Quan, de aceea si originea ei e bine cunoscuta, comparatie cu celelalte doua.

Il are ca intemeietor pe maestrul Dong Hai Quan (1813-1882), care practica initial stiluri externe precum Ba Fan Quan, Xing Men Quan, etc. (ce tin tot de manastirea Shaolin ca origine, dar se raspindisera deja in regiunea invecinata manastirii la populatia laica), devenind un luptator renumit. Calatoreste mult timp , de fapt e un fel de “hoinar - ratacitor” pentru o mare perioada a vietii sale, avind ocazia sa ia probabil contact cu multe alte martiale practicate in acea vreme in China. Dupa destul de mult timp, combina aceste stiluri externe invatate in tinerete cu elemente de arte martiale interne (luate probabil tot din Tajiquan si Xing Yi Quan - de unde altundeva?) si creaza un nou stil intern, pe care il va denumi initial Zhuan Zhang si abia mult mai tirziu Ba Gua Zhang sau Bagua Zhang( Palma celor Opt Trigrame). Si in acea vreme metoda de a crea un stil nou din mai multe stiluri vechi era foarte raspindita, ca si in ziua de azi.

De asemenea, se considera ca mersul in cerc practicat de catre calugarii budisti pentru dezmortirea articulatiilor dupa meditatia Chan a avut de asemeni o influenta in crearea Ba Gua Zhang, dind nastere “mersului in cerc” (desi desigur ca nu exista nici o dovada certa pentru aceasta).

Va preda Bagua Zhang mai multor elevi, unii dintre acestia (elevii din ultima perioada, cei mai importanti) fiind deja maestri consacrati in alte arte martiale externe diferite, pe care le vor combina cu stilul intern invatat de la Dong Hai Quan, astfel ca inca de la prima transmitere Ba Gua Zhang se va separa in mai multe stiluri diferite intre ele. Practic elevii sai sint cei care transmit Ba Gua Zhang de astazi, din pacate varianta originala a maestrului se pierde si nu reuseste sa supravietuiasca.

Printre elevii sai cei mai importanti se numara Yin Fu, Cheng Ting Hua, Liang Zhen Pu, Jiang Rong Qiao, Ma Weiqi ce au dat nastere principalelor stiluri de Bagua Zhang de astazi: Yin, Cheng, Liang, Jiang, Ma. Diferenta mare intre stilurile predate de catre elevii sai a ridicat intrebarea daca nu cumva maestrul le-a predat acestora un stil incomplet (doar tehnici disparate) sau daca le-a predat in mod diferit fiecaruia.

Asocierea cu sistemul ezoteric-filozofic al celor Opt Trigrame si structurarea stilului bazata pe aceasta este pur formala si este facuta foarte tirziu de catre Dong Hai Quan (dupa cum sustin chiar elevii sai directi), probabil din dorinta de a da stilului sau un nume cit mai sonor si o eventuala incarcatura filozofica. Initial stilul creat il numise Zhuan Zhang, care poate avea mai multe sensuri, cele mai acceptabile fiind Intoarcerea Palmei sau Perforarea cu Palma. Nu exista o legatura foarte strinsa sau foarte profunda intre aceasta arta martiala interna si sistemul filozofic respectiv.

Pentru a intelege asta trebuie sa realizati ca in China de atunci (in care stiintele exacte nici nu existau) sistemul ezoteric-filozofic al celor Opt Trigrame reprezenta un fel de culme a cunoasterii, si doar un carturar foarte invatat si foarte erudit putea sa inteleaga sau sa aiba acces la invataturile profunde ale acestui sistem. Insa Dong Hai Quan (cu tot respectul) nu era decit un foarte bun luptator de arte martiale, deci accesul sau era superficial si limitat (este cam aceeasi diferenta care ar fi astazi intre un savant in fizica atomica si un boxer profesionist).

Cel mai probabil coincidenta intre numarul de tehnici pe care le-a pus la punct (opt palme) si numarul de trigrame (tot opt) a stat la baza acestei asocieri, precum si dorinta sa de a da un caracter cit mai elevat, ezoteric sau filozofic stilului sau.

Daca intilniti persoane care vorbesc despre implicatiile ezoterice sau filozofice adinci ale acestui stil , puteti fi siguri ca nu stiu ce inseamna Ba Gua Zhang.

Xing Yi Quan (Boxul Forma-Intentie, Boxul celor 5 Elemente si 12 animale)

2009-09-08T12:12:00.000-07:00

Asa cum probabil va asteptati deja, este incerta si originea Xing Yi Quan (Boxul Corp-Intentie, tradus de asemeni si ca Boxul Forma-Intentie, in romaneste se pronunta “hsing i ciuen”) . Este a doua arta martiala interna a carei existenta este documentata istoric, dupa Taijiquan.

Apare ca si Chen Taijiquan intr-o regiune relativ apropiata manastirii Shaolin, de pe muntele Songshan. De fapt acesta manastire este oarecum in centrul regiunii formate de trei provincii chinezesti: Henan, Hebei si Shanxi.

Exista foarte multe speculatii despre aparitia acestui stil, si nici una nu se bazeaza pe dovezi arheologice concrete. Mentionez aici cu titlu informativ pe cea mai fantastica dintre ele: descoperirea intr-un zid a unui manuscris vechi de aproape o mie de ani, prin care s-a transmis stilul. Pentru cei care stiu cit e de greu sa inveti asa ceva dupa o carte (!), aceasta nu e probabil altceva decit o tentativa de a face din Xing Yi Quan cea mai veche arta martiala interna. In realitate, cronologic este atestat istoric abia dupa stilul Chen de Taijiquan, si aproximativ in aceeasi perioada cu Yang Taijiquan, cu care are surprinzator de multe elemente comune, probabil datorita faptului ca ambele au preluat si tehnici din stiluri externe similare, sau poate chiar s-au influentat reciproc, inspirindu-se unul din celalalt (se pare ca era un fenomen “la moda” si pe vremea aceea.)

Una din cele mai plauzibile variante considera ca Xing Yi Quan apare ori dintr-un stil vechi de Shaolin (probabil tot extern), astazi disparut, numit Xin Yi Quan (Boxul Inima-Intentie). Argumentele pentru aceasta ar fi apropierea de manastirea Shaolin, locul de nastere al artelor martiale, sau faptul ca si Chen Taijiquan isi are originea tot aici. In plus, stilurile vechi de Shaolin nu cuprindeau la inceput stilurile imitative ale animalelor, care au fost introduce ulterior, la fel ca si in Xing Yi Quan. In cazul in care aceasta varianta este adevarata, se pune problema daca nu cumva a existat in manastirea Shaolin un stil intern vechi, stramos al stilurilor interne actuale.

O alta varianta este ca apare dintr-un stil extern (sau semi-intern), tot cam din aceeasi regiune, Liu He Ba Fa Quan.Alta varianta ar fi ca fie Xin Yi Quan din Shaolin, fie Liu He Ba Fa Quan este combinat cu elemente de stil intern din Taijiquan (Chen sau Yang), rezultind un nou stil intern.

In general se considera ca locul propriu zis de origine ar fi fost provincia Shanxi, personal consider ca aceasta varianta se datoreaza influentei familiei Dai,o linie majora de descendenta in Xing Yi, si care este originara in aceasta provincie. Parerea mea este insa ca apare in provincial Henan, deoarece stilul din acesta provincie are doar zece forme ale animalelor si are un character mai dur. In plus, in aceeasi provincie se afla si manastirea Shaolin cit si Chenjiagou, locul de aparitie al Taijiquan. Astazi exista cam trei mari stiluri corespunzatoare celor trei provincii: Henan, Hebei si Shanxi.

Marea problema a Xing Yi Quan o reprezinta faptul ca este un stil solicitant fizic si psihic (dupa parerea mea cel mai solicitant dintre toate artele martiale interne) si greu accesibil (nu doar europenilor ci si, dupa cum am constatat, chiar generatiilor tinere de chinezi) Aceasta se datoreaza mai ales faptului ca este singurul stil structurat pe etape, dintre care primele doua, specifice stadiului de incepator (etapa de Zhuang “San ti shi” si etapa de deplasari), sint extrem de solicitante. Daca aceste doua etape nu sint parcurse si invatate corect, nu se poate avansa mai departe. In trecut, in maniera traditionala de predare, un elev petrecea citiva ani doar cu aceste doua etape, fara a invata nici o tehnica propriu-zisa. Acest stadiu de incepator este extrem de frustrant in Xing Yi Quan. Astazi exista asa-zisi maestri care practica un simulacru de Xing Yi Quan tocmai pentru ca nu au mai avut rabdarea necesara sa parcurga aceste etape initiale.

Ca o mentiune speciala, Xing Yi Quan ajunge in Japonia unde este predat sub numele de Tai Ki Ken (citirea japoneza a caracterelor chinezesti Xing Yi Quan), probabil combinat cu tehnici din alte arte martiale japoneze.

Tai Chi Chuan sau Tai Ji Quan

2009-09-08T12:06:00.000-07:00

Prima arta martiala interna documentata istoric este Taijiquan (Tai Ji Quan – in romaneste se pronunta “thai gi ciuen”), in traducere Boxul Supremei Perfectiuni sau Boxul Marii Armonii (traducerea ideogramelor chinezesti este adesea interpretabila datorita faptului ca au de obicei mai multe intelesuri, care s-au mai si modificat de-a lungul istoriei).

Unul dintre profesorii mei de Tai Ji Quan, cu descendenta directa de pe linia Yang Lu Chan (fondatorul stilului Yang de Tai Ji Quan), sustinea ca la inceput numele era de fapt Tai Li (sau Liu) Quan, ceea ce se traducea prin Boxul Marii Fluiditati sau Marii Curgeri, si abia apoi s-a modificat in Tai Ji Quan. Oricum acest nume incepe sa fie folosit doar dupa impartirea acestei arte martiale interne in mai multe stiluri, la inceput fiind numit simplu Boxul Familiei Chen sau Chen Jia Quan, ceea ce astazi reprezinta stilul Chen de Taijiquan.

Familia Chen era o familie de nobili chinezi (atestata documentar de la 1600, dar probabil mult mai veche ), originari din provincial Shaanxi, Hong Dong, care isi muta feuda in Chenjiagou de astazi (Satul Familiei Chen), Wen, provincia Henan. Oarecum importanta la inceput pe plan local, va decade ulterior datorita conflictelor interne din China (s-a aliat cu partea care a pierdut), raminind faimoasa doar pentru crearea Tai Ji Quan.

Nu se cunoaste data exacta a aparitiei sale si nici maestrul care l-a intemeiat, toate variantele vehiculate fiind (subliniez) pure speculatii. Nu se stie daca este prima arta martiala aparuta, daca a avut ca stramos un alt stil intern mai vechi care s-a pierdut intre timp, ori daca a avut la baza un stil extern modificat dupa principii interne. Exista mai multe variante in aceasta privinta, dar nici una nu are dovezi certe, fiind mai mult presupuneri sau speculatii. Multe variante sustin ca un calugar ratacitor sau pelerin ar fi invatat un nobil din familia Chen acest stil, dar fara ca sa existe bineinteles nici o dovada in acest sens.

Prima dovada clara istorica a existentei unor arte martiale in familia Chen este sistematizarea de catre Chen Wangting (1600-1680, a 9-a generatie a familiei) a tehnicilor de lupta practicate in cadrul familiei in 7 forme sau diviziuni. Acesta este primul maestru de arte martiale din familie a carui prezenta este atestata istoric. Nu se stie insa exact ce cuprindeau acestea, daca erau tehnici de tip intern sau extern, sau daca semanau a Taijiquan. Oricum, ca orice familie de nobili din jurul anului 1600, erau toti obligati sa cunoasca lupta cu arme albe, calaria, probabil si tehnici de lupta fara arme (fara a avea desigur toti un nivel ridicat).

Chenjiagou este situat aproape de Manastirea Shaolin de pe muntele Songshan, considerata de multi locul de nastere al artelor martiale din China. Distanta intre ele este foarte mica, dupa parerea mea putind fi strabatuta calare intr-o singura zi in acea vreme. Mai mult, in manastire se practica un stil extern de box numit Boxul Tunului (Pao Quan), destul de asemanator cu forma veche de Chen, al doilea daolu, numit chiar asemanator, Pao Chui. Aceasta asemanare ma face sa cred ca una din sursele ce au dus la aparitia Taijiquan este chiar Shaolin Quan. Parerea mea este ca acest stil extern de Shaolin ajunge sa fie invatat si inglobat de un membru al familiei si, impreuna cu alte tehnici de lupta existente deja in familie, sa fie transformat intr-un stil intern, cunoscut astazi ca Taijiquan. Asta ar explica oarecum si “mitul calugarului care preda unui membru al familiei”.

Primul maestru de Taijiquan atestat istoric cert este abia Chen Chang Xing (1771-1853), a 14-a generatie a familiei, deci relativ tirziu. Acesta este primul despre care se poate spune ca practica o arta martiala interna. Aceasta era numita desigur Boxul Familiei Chen, neexistind alte forme de Taijiquan pina atunci. Astazi, varianta practicata de acesta este cunoscuta drept Chen Lao Jia sau stilul vechi de Chen. El este cel care imparte tehnicile de lupta cu mina goala in 2 daolu sau forme, forma lunga si forma scurta –numita si Pao Chui (dar probabil cel care a “inventat” efectiv Taijiquan se afla undeva inaintea lui).

Totusi, istoria Tajiquan incepe de la Chen Chang Xing, pentru ca este primul maestru de Taijiquan atestat istoric, si pentru ca din acest moment incepe impartirea in mai multe stiluri, care vor ajunge sa fie cunoscute sub numele generic de Taijiquan. Ca maestru de arte martiale din familia Chen accepta ca elev un strain fara nici o legatura cu familia, pe Yang Lu Chan, care va fonda stilul Yang de Taiji. Pina la Chen Chang Xing, Boxul Familie Chen se preda, dupa cum spune si numele, familiei Chen. Trebuia deci ori sa fii ori membru de familie, ori sa ai legaturi cu aceasta. Acest lucru era normal pentru acea perioada. Era o familie nobila, iar meseria armelor era rezervata in epoca feudala doar nobililor. In multe tari din lume in acea vreme taranii nu aveau voie sa poarte sau sa detina arme. Asta a facut ca transmiterea si raspindirea acestei arte martiale sa fie initial locala si restrinsa.

Yang Lu Chan (1799-1872), numit si Yang Fu Kui , ajunge in familia Chen, fiind vindut ca servitor de catre tatal sau pentru un anumit numar de ani (o practica obisnuita in China in trecut). Era de origine umila, iar pozitia lui in cadrul familiei era foarte joasa, asemanator unui serv sau iobag ( un servitor obisnuit era platit pentru serviciile lui si putea parasi slujba cind dorea). Perioada petrecuta de el in famila Chen nu este foarte bine documentata istoric.

Se spune ca in timp ce isi facea treburile, era foarte atent la lectiile de arte martiale predate in curtea casei, reusind sa invete pe furis si sa se antreneze apoi in ascuns noaptea. Cu toate acestea, reuseste sa ajunga la un nivel apreciabil in practica. La un moment dat, secretul sau este descoperit, iar Chen Chang Xin, uimit de nivelul sau avansat atins de unul singur, il accepta pina la urma ca elev. Primirea sa ca elev a fost cu atit mai remarcabila cu cit Yang Lu Chan nu numai ca nu era un membru al familiei, dar nu era nici nobil si avea o pozitie sociala umila. Cu timpul devine unul dintre cei mai buni elevi, probabil chiar cel mai bun din generatia sa de virsta.

Despartirea sa de familia Chen are loc probabil ca urmare a terminarii numarului de ani pe care trebuia sa-i slujeasca. Ajunge in Beijing, capitala imperiala, unde in timp devine renumit in artele martiale. Apoi este angajat ca unul dintre instructorii Garzii Imperiale Manciuriene in Orasul Interzis, palatul imperial. Ar fi interesant de stiut relatia lui in acest moment cu famila Chen, a caror pozitie sociala ajunge sa o depaseasca, datorita artelor martiale invatate de la ei. Din pacate, aceasta este necunoscuta.

Extrem de interesant este faptul ca in momentul in care ajunge sa predea arte martiale, Yang Lu Chan preda “altceva” decit Boxul Familiei Chen. Ceea ce preda el, cunoscut azi drept stilul Yang de Taijiquan, desi are la baza stilul Chen de Taijiquan, este amestecat cu tehnici si elemente preluate din alte arte martiale, ajungind in final sa fie un stil nou de Taijiquan, foarte diferit de acesta. Se recunosc printre ele tehnici asemanatoare celor de Faziquan si Xingyi. Unii contemporani ai sai din Beijing sustineau ca exista o diferenta mare intre maniera foarte dura in care lupta si cea foarte lejera in care preda. Diferenta intre stilurile Chen si Yang este mult mai mare decit cea dintre stilul Yang si cele doua stiluri Wu (care au aparut amindoua din stilul Yang), atit de mare incit mie imi pare a fi fost intentionata. S-au facut iarasi multe speculatii asupra cauzei acestui fapt, sustinindu-se ca motivul a fost acela de a face un stil mai accesibil publicului larg, care sa nu necesite o forma fizica prea buna. Aceasta mi se pare o ciudatenie, avind in vedere ca printre elevii sai se aflau soldatii Garzii Imperiale Manciuriene.

Parerea mea personala este ca motivul au fost neintelegerile pe care e posibil sa le fi avut cu familia Chen, care probabil nu i-a permis sa predea stilul Chen ( care se transmitea numai in familie in acea perioada). Daca familia Chen i-ar fi dat permisiunea sa predea Boxul Familiei Chen (deoarece el era probabil cel mai bun din generatia de virsta sa) ar fi insemnat ca el ar fi fost practic urmatorul maestru-succesor pe linia stilului Chen, care ar fi parasit astfel familia. Faptul ca nu era membru al familiei si nici nobil ( ci de conditie umila) a contat probabil foarte mult, mai mult decit nivelul sau de maiestrie.

Spre deosebire de familia Chen, Yang Lu Chan accepta elevi fara nici o deosebire, unul dintre elevii sai cei mai buni fiind Wu Quan You, un manciurian din Garda Imperiala Manciuriana, care va fonda stilul Wu manciurian de Taijiquan. Alt elev al sau va fi Wu Yu Xiang, ce va raspindi al doilea stil Wu (numit si Wu Hao). Aceste doua stiluri Wu sint destul de apropiate de stilul Yang de la care au plecat.
Mai tirziu, Sun Lu Tang (1861-1932) va fonda stilul Sun. Acesta este un stil nou de Taijiquan, diferit de precedentele, si asta datorita faptului ca Sun Lu Tang era deja un meastru renumit de Xing Yi Quan si Ba Gua Zhang inainte de a invata Taiji. Astfel, acesta combina Taijiquan-ul deja existent cu Xing Yi Quan si Ba Gua Zhang, obtinind un stil nou de Taijiquan.

Acestea 5 sint cele mai importante stiluri de Taijiquan. Mai exista insa si alte stiluri mai putin raspindite, dintre care cel mai important este Zhao Bao. Dintre cele 5 stiluri mari de Taijiquan, cele mai raspindite sint Yang, Wu (manciurian) si Chen.

In esenta exista 3 mari linii in Taijiquan:
1. linia stilurilor Chen ( vechi, nou si mic) impreuna cu stilurile mai mici inrudite cu ele (Zhao Bao, Hu Lei);
2. linia stilului Yang si cele doua stiluri Wu inrudite cu acestea;
3. linia stilului Sun.

Stil extern sau intern? (arte martiale externe sau interne?)

2009-09-08T12:02:00.000-07:00

Cum sa alegi intre un stil extern sau unul intern? Fiecare are particularitatile lui, avantajele si dezavantajele proprii, asa ca se potrivesc mai bine unor categorii diferite de persoane.

Avantajele stilurilor externe:

Stilurile externe sint mai simple si mai directe, progresul este destul de rapid iar tehnicile nu sint foarte complicate. Asta face ca intr-o perioada relativ scurta, de citiva ani, practicantul sa ajunga la un nivel acceptabil. De obicei, majoritatea practicantilor de la noi din tara "se tin" de arte martiale doar vreo citiva ani, de obicei in timpul liceului sau al facultatii. Asa incit dupa doar citiva ani de antrenamente, practicantul va fi in stare sa se apere impotriva unor atacuri obisnuite, stilurile externe fiind mai indicate pentru. autoaparare. Sint accesibile si copiilor, deoarece nu necesita o capacitate de intelegere foarte mare. In general o importanta destul de mare o are viteza, forta si mobilitatea practicantului, ceea ce presupune ca acesta sa aiba o conditie fizica buna.

Dezavantajele stilurilor externe:

Ca si la majoritatea sporturilor, performantele incep sa scada odata cu inaintarea in virsta. Mai mult, exista tehnici care nu se mai pot executa dupa o anumita virsta. Din cauza ca necesita o conditie fizica buna, nu pot fi practicate de oameni bolnavi sau cu probleme de sanatate, ci sint indicate pentru oamenii tineri si vigurosi. Tot din aceeasi cauza, un practicant mai puternic sau mai tinar va fi intotdeauna avantajat in fata unuia mai slab sau mai virstnic intr-o lupta pe stil extern. Un alt dezavantaj este ca uzeaza corpul. Aceasta mai ales la stilurile ce presupun caderi (judo, jujitsu, aikido, lupte, etc.) sau in cele de contact (full contact, box, muai thai, etc.). In tinerete corpul este suficient de suplu, mobil si rezistent pentru a face fata traumelor provocate de caderi sau lovituri, asa ca efectul acestor caderi sau lovituri se va resimti abia peste 10-20 de ani, dupa ce corpul va mai imbatrini. In general dupa virsta de 40 de ani practicarea stilurilor externe devine dificila iar performantele obtinute sint mici. Acesta este si motivul pentru care cam toti luptatorii de pe stilurile externe se retrag din competitii pe la virsta de 35 de ani, cind performanta incepe sa scada.

Avantajele stilurilor interne:

Nu se bazeaza atit de mult pe forta sau pe viteza (in stilurile interne viteza se dezvolta in timp) ceea ce inseamna ca nu necesita o conditie fizica foarte buna pentru a fi practicate. Astfel, pot fi practicate si de persoane bolnave sau virstnice. Tot din aceasta cauza un practicant mai slab fizic sau mai in virsta nu va mai fi dezavantajat intr-o lupta pe stil intern. Sint indicate si femeilor, care nu mai sint dezavantajate de diferenta de forta fizica fata de barbati. Spre deosebire de stilurile externe, care uzeaza corpul, stilurile interne conserva corpul, contribuind la mentinerea starii de sanatate si reusind chiar sa vindece sau sa amelioreze afectiuni usoare (repet, afectiuni usoare, nu este cazul sa credeti ca ar vindeca orice boala).

Dezavantajelor stilurilor interne:

Sint foarte complexe tehnic, ceea ce inseamna ca pentru a ajunge la un nivel rezonabil e nevoie de mai multa practica si mai ales de mai mult timp. Din acesta cauza necesita un timp de invatare mai indelungat comparativ cu stilurile externe. Asta inseamna ca eficienta in lupta se atinge mai greu si mai tirziu ca in stilurile externe. Asta e un dezavantaj destul de mare mai ales deoarece majoritatea practicantilor de la noi fac arte martiale doar citiva ani si apoi se lasa. In acesti citiva ani de practica ei nu pot obtine pe stil intern aceleasi rezultate pe care le-ar obtine pe stil extern. Un alt dezavantaj este ca necesita o anumita capacitate de intelegere si grad de inteligenta, iar din aceasta cauza sint dificile pentru copii si pentru persoanele mai slab dotate ca intelect.

Definitia artelor martiale (Ce sunt artele martiale?)

2009-09-08T11:45:00.000-07:00

Artele martiale reprezinta de fapt un termen pretentios pentru tehnici de lupta. Martial vine de la zeul razboiului, Marte la vechii romani, iar arta de la ideea unei tehnici de lupta dusa la perfectiune pina ajunge o arta. Cam asta ar fi o definitie foarte simpla.

In sensul cel mai raspindit, termenul este folosit pentru a denumi tehnici de lupta fara arme sau cu arme albe de origine orientala - Extremul Orient ca sa fiu mai precis. Personal nu sint de acord cu aceasta utilizare. Exista si arte martiale europene, ba chiar in momentul actual acestea domina lumea! Consider ca tehnicile moderne de lupta - de origine europeana (armele de foc, avionul, tancul, submarinul, racheta) reprezinta de fapt cea mai eficienta si cea mai raspindita arta martiala din lume - dovada ca fiecare tara din lume o practica in mod organizat prin armata proprie. Mai mult, exista si tehnici de lupta europene si fara arme sau cu arme albe, unele dintre ele mult mai vechi decit cele orientale. Boxul sau luptele greco-romane sint probabil unele dintre cele mai vechi arte martiale fara arme din lume, practicate inca din antichitate si pina astazi.

E drept ca multe arte martiale europene care nu se bazau pe folosirea armelor de foc au fost nevoite sa se transforme in sporturi pentru a putea supravietui, capatind un caracter mai mult sportiv decit martial, dar acelasi lucru se observa astazi si la artele martiale asiatice.

Acest fenomen a aparut mai tirziu pentru artele martiale asiatice, deoarece acestea au inceput sa aiba de suferit datorita armelor de foc mult mai tirziu, abia de la sfirsitul secolului 19 sau inceputul secolului 20, majoritatea tarilor asiatice incepind sa dispuna de arme de foc moderne destul de tirziu, cam de la sfirsitul secolului 19.

Clasificarea artelor martiale se poate face dupa foarte multe criterii, rezultind un numar mare de categorii.Una dintre clasificari imparte artele martiale in arte martiale traditionale si arte martiale moderne. Artele martiale traditionale sint cele care respecta caracterul vechi, traditional, martial, al unor tehnici, tinind cont ca in urma cu 100-200 de ani aceste arte martiale erau folosite inca pentru lupta. Artele martiale moderne pun accentul mai mult pe latura de sport, de competitie, de filosofie sau de sanatate, pentru ca in ziua de azi armele moderne sint folosite pentru lupta!

O alta clasificare imparte artele martiale in arte martiale externe si interne. Majoritatea artelor martiale sint externe, adica se bazeaza mai mult pe forta si viteza practicantului. Artele martiale interne se bazeaza in schimb mai mult pe relaxarea corpului si dezvoltarea energiei interne, folosind cit mai mult posibil forta sau energia adversarului. Am folosit termenul de "mai mult" deoarece nu este vorba de o delimitare foarte stricta, putind exista tehnici interne si intr-o arta martiala externa. Artele martiale interne chinezesti sint de regula grupate sub denumirea generica de Nei Jia Quan , in traducere directa familia sau grupul stilurilor interne de box.

Obiective blog (arte martiale interne)

2009-09-08T11:23:00.000-07:00

Acest site isi propune sa prezinte si sa promoveze artele martiale interne in Romania, si, daca se poate, sa faca putina ordine si sa aduca anumite clarificari in acest domeniu.

In lume exista in acest moment doar citeva arte martiale propriu-zis interne, majoritatea fiind stiluri chinezesti, lucru normal avind in vedere ca originea acestor arte martiale interne este chiar in China. Le voi enumera, tinind cont de criteriul pur geografic al originii lor.

Astfel, in China exista 3 arte martiale interne principale, care, atit in ordinea cronologica a aparitiei lor, cit si ca importanta sau ca numar de practicanti, sint ,in ordine , reprezentate de Taijiquan, Xingyiquan, Baguazhang (dar si altele de mai mica raspindire). In redarea numelor acestora am folosit sistemul Pinyin, care este cel mai folosit la ora actuala. In China se constata in acest moment o tendinta a profesorilor de arte martiale externe, care din dorinta de a creste atractivitatea si adresabilitatea stilului propriu, ii adauga la denumire “taiji” in coada si il predau intr-o maniera mai lenta, gen taijiquan. Acestea nu reprezinta arte martiale interne, ci doar un mod diferit de predare al artelor martiale externe.

In Japonia exista o singura arta martiala care poate fi considerata interna, Aikido. Mentionez si Taikiken care se preda aici ca varianta locala de Xingyiquan. In Coreea exista de asemenea o singura arta martiala care poate fi considerata interna, Hapkido, o varianta locala a Aikido.

Deci in lume exista in acest moment doar citeva arte martiale interne mari. Este posibil sa mai existe si alte arte martiale interne de mica raspindire, si ramase relativ necunoscute. Daca aveti informatii despre asa ceva, va rog sa le prezentati si daca se poate sa mi le aduceti si mie la cunostiinta.

Cele mai vechi, cele chinezesti, au deja fiecare mai multe stiluri, diferentele intre stiluri pe aceeasi arta martiala interna ajungind sa fie deja foarte mari. Mai mult, in cadrul aceluiasi stil al aceleiasi arte martiale au inceput sa existe diferente foarte mari, in functie de descendenta profesorilor de pe o linie sau alta, aparind substiluri sau scoli diferite in cadrul aceluiasi stil. Acest fapt se remarca de asemenea si la celelalte arte martiale interne de origine mai recenta, dar care s-au raspindit deja destul de mult, de exemplu Aikido care in ciuda unei durate de existenta mai scurta, a inceput deja sa se imparta in mai multe scoli, desi diferentele intre acestea nu sint inca atit de mari pentru a putea fi considerate stiluri diferite.

In continuare voi face pe rind pentru fiecare arta martiala interna o scurta istorie-prezentare. Am hotarit sa scriu aceasta scurta istorie probabila a artelor martiale interne datorita numarului mare de inexactitati pe care le-am intilnit legat de acest subiect pe alte site-uri, atit in limba romana cit si in alte limbi.

Mentionez de la inceput ca acesta este doar istoria probabila, sau cea mai probabila (dupa parerea mea), spre deosebire de variantele pline de inexactitati amintite mai sus care erau prezentate drept istoria reala sau sigura a artelor martiale interne. De asemenea, nu am folosit materiale copiate de pe alte site-uri pentru a realiza aceasta scurta istorie probabila, ceea ce sper ca va fi apreciat. De aceea, intrucit este un material original elaborat si publicat de mine (astazi 09.09.2009), va rog sa nu il reproduceti fara acordul meu.

Este greu de stabilit o istorie autentica datorita lipsei unor dovezi istorice clare (izvoare arheologice scrise sau nescrise), cele care exista sint foarte putine si sint destul de interpretabile. Mai mult, profitind de aceasta lipsa de dovezi certe, reprezentantii diferitelor arte martiale interne au incercat sa obtina maximum de profit pentru ei si pentru stilul lor, incercind sa obtina o intiietate istorica pentru stilul propriu.

In ceea ce urmeaza ma voi baza doar pe datele istorice incontestabile si pe experienta mea personala. Am avut sansa deosebita de a practica aproape toate artele martiale prezentate aici. De la un anumit nivel de practica, este foarte usor sa sesisezi asemanarile si deosebirile dintre artele martiale interne, precum si modul in care au evoluat una din cealalta si s-au influentat reciproc.

Asa ca le voi lua pe rind pe fiecare, in ordinea in care au aparut.