Faceţi căutări pe acest blog

Se încarcă...

luni, 4 aprilie 2011

Tai chi (Tai Ji) in Romania sau Tai chi chuan (Tai ji quan) in Romania

Tai chi-ul in Romania este un fel de sat fara caini, orice neavenit se crede in stare sa predea sau sa tina cursuri de tai chi. Tai chi-ul este in momentul actual cea mai usoara si mai permisiva forma de arta martiala, un pic de muzica, un pic de miscare si gata. De fapt, nici nu mai e arta martiala, a devenit un fel de gimnastica aerobica, ritmica, pe muzica :). De aceea Romania a ajuns sa fie plina de “maestri” de taichi, in realitate maestri “auto-inchipuiti” sau maestri “auto-declarati”, care in realitate sunt vai de capul lor. Din pacate, la categoria asta intra inclusiv chinezi care au predat in Romania. Asta fara a mai pune la socoteala ca se practica exclusiv doar in maniera de sanatate, varianta completa, martiala, este practic necunoscuta.

Dar, pentru inceput, voi explica anumiti termeni din limba chineza, care sunt folositi de obicei incorect:

Tai chi chuan sau Taichichuan reprezinta varianta veche de transcriere fonetica, conform sistemului Wade-Giles de romanizare sau latinizare (adica de redare a pronuntiei cuvintelor din limba chineza cu litere din alfabetul latin). Este insa un sistem inadecvat, folosit mai mult in trecut si care nu mai este utilizat in prezent, deoarece reprezinta felul in care un anglo-saxon (adica un vorbitor de limba engleza) reda in scris pronuntia unui cuvant in limba chineza asa cum o aude el, dar limba engleza nu este o limba fonetica, adica in limba engleza nu se scrie asa cum se aude.

Denumirea corecta conform sistemului actual oficial Pin yin de latinizare, folosit in acest moment, este Tai ji quan sau Taijiquan, insemnand Boxul Principiului Taiji sau Boxul Principiului Yin-Yang sau Boxul Supremei Armonii sau Supremei Intelepciuni.

Tai chi sau Taichi (ori Tai ji sau Taiji, cum e mai corect) reprezinta de fapt doar denumirea unui principiu sau concept filozofic, acela al bipolaritatii sau alternantei Yin-Yang. Aceasta teorie sau idee filozofica sustine ca orice lucru sau manifestare care exista in Univers apartine de fapt unuia dintre cele doua principii fundamentale, feminin sau negativ sau Yin si pozitiv sau masculin sau Yang, care coexista, sunt opuse si complementare, sau altfel spus se anuleaza si se completeaza reciproc.

Deci Tai Ji (pronuntat incorect Tai Chi) este doar denumirea acestei teorii.
Acest concept filozofic Tai ji sau Tai chi este foarte des folosit in filozofia chineza, medicina traditionala chineza, qi qong, feng shui, astrologia chineza, etc.. Dar este folosit incorect, in mod abuziv, si pentru a denumi pe scurt arta martiala Taijiquan (Taichichuan), mai ales de catre strainii care nu cunosc limba chineza.

Tai ji tu este denumirea pictogramei (simbolul grafic) al principiului alternantei Yin-Yang, si care este reprezentat de cercul cu doua jumatati, una neagra si una alba, despre care se spune ca ar fi fost inspirat de lupta a doi dragoni, unul alb si unul negru, vazuta de un intelept chinez.

Denumirea corecta a artei martiale propriu-zise este Tai ji quan sau Taijiquan, unde acel “quan” de la final inseamna “pumn” sau “box”, adica arta martiala, iar "Tai ji" este acel concept filozofic Taiji despre care am vorbit pana acum.

Pronuntia corecta din chineza mandarina, culta, oficiala, redata fonetic in romaneste, este Thai Gi Ciuen (exact cum s-ar citi in limba romana). La noi in tara majoritatea folosesc pronuntii gresite. Si in China se foloseste de multe ori o pronuntie gresita, datorita folosirii dialectelor locale in locul chinezei mandarine.

La origine, Tai ji quan era o arta martiala interna, in care taolu-ul era doar una dintre metodele de antrenament de unul singur (individual). Treptat, s-a depreciat atat de mult incat a ajuns o ciudatenie, un fel de “balet de sanatate”, “meditatie in miscare”, “dans de viata lunga”, in care tehnicile au fost simplificate si reduse atat de mult inct nu se mai pot aplica practic, iar taolu-ul a ajuns singura metoda de antrenament folosita. Eu unul prefer sa numesc "Tai chi" aceasta forma simplificata, moderna, de gimnastica de sanatate.

Atat de mult a decazut, incat s-a ajuns sa fie practicat pe muzica, ca un fel de gimnastica aerobica, desi nici unul din marii maestri de Taijiquan nu a practicat vreodata pe muzica, deoarece era cam dificil si costisitor sa angajeze muzicanti pentru asa ceva acum o suta de sau mai mult de ani, iar pe vremea aceea nu existau casetofoane, CD sau DVD playere, etc.

Aceasta varianta “moderna” a fost intens popularizata si s-a raspandit foarte mult in intreaga lume, in timp ce adevaratul Taiji este pe cale de disparitie. Pana si in China a devenit extrem de greu sa mai gasesti pe cineva care sa mai practice inca varianta veche de Taiji. In Romania din pacate cred ca sunt singurul care incearca sa faca Taijiquan ca arta martiala, si nu ca “balet de sanatate”, cum fac “maestrii” romani, pe care am avut ocazia sa-i cunosc si sa-i vad ce fac cam pe toti.

In viitor cred ca voi fi nevoit sa tin cursuri de Taijiquan in tara, pentru a face cunoscut adevaratul Taijiquan pentru publicul interesat, si pentru a le face cat mai grea existenta acestor “maestri”, care sper ca vor dispare din peisajul Tai Ji Quan (Tai chi chuan) din Romania.

7 comentarii:

  1. As vrea sa pun cateva probleme in legatura cu “decaderea Taijiquanului”! Probabil ceea ce se intampla este un fenomen mai general care afecteaza toate artele martiale si nu numai cele chinezesti! Probabil ca insasi aparitia “sporturilor martiale” dauna “artelor martiale” este tot un fenomen ce tine de “decaderea” generala a lumii. In definitiv conform viziunii orientale sau occidental-ezoterice trecem prin ultima perioada a unui ciclu (Kali-Yuga la indieni, Age of Iron la vechii greci etc). Intr-o astfel de epoca practicile traditionale in forma lor autentica nu mai pot fi prizate decat de foarte putini oameni si atunci sufera adaptari sau adecvari la noile circumstante! Se democratizeaza, devin accesibile unui numar cat mai mare de practicanti dar inevitabil pierd din substanta lor! “Mai putin dar pentru cat mai multi!”

    RăspundeţiȘtergere
  2. Este adevarat intr-o anumita masura, dar exista si arte martiale care au progresat. Asta in timp ce pentru Tai chi chuan sau Tai ji quan, este vorba de un regres evident.

    RăspundeţiȘtergere
  3. Nu cunosc fenomenul chiar atat de bine, dar as vrea sa te intreb: ce arta martiala traditionala crezi ca a progresat; a progresat in raport cu ce moment; cum ai defini progresul ei?
    Multumesc!

    RăspundeţiȘtergere
  4. Artele martiale traditionale din pacate au regresat, pierzandu-si din cauza armelor de foc utilitatea practica. Dar exista anumite arte martiale, precum cele de ring, de contact, care au progresat, chiar daca sub o forma mai mult competitionala.

    RăspundeţiȘtergere
  5. Eu cred ca forma competitionala a artelor martiale reprezinta o decadere mai importanta decat formele care pun accent pe sanatate! O "gimnastica de viata lunga" este oricand mai onorabila decat o bataie intr-un ring. Pentru ca nu trebuie uitat ca "martial" nu are nicio legatura cu "competitiv". Punctul meu de vedere nu vizeaza ceea ce practici tu. Nu cred ca Tai ji quan-ul ar putea dezvolta o forma competitionala (fiind in esenta o arta martiala interna).

    RăspundeţiȘtergere
  6. IMI PUTETI SPUNE DACA SE POATE INNEBUNI DE LA QI GONG SAU SA TE IMBOLNAVESTI.AM CITIT PE NET CAZURI DE OAMENI CARE AU INNEBUNIT DE LA QI GONG SAU YOGA.


    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Probabilitatea este foarte mica, dar este posibil, mai ales in cazul in care se face de unul singur, fara profesor, sau profesorul este neserios.

      Ștergere