Prima arta martiala interna documentata istoric este Taijiquan (Tai Ji Quan – in romaneste se pronunta “thai gi ciuen”), in traducere Boxul Supremei Perfectiuni sau Boxul Marii Armonii (traducerea ideogramelor chinezesti este adesea interpretabila datorita faptului ca au de obicei mai multe intelesuri, care s-au mai si modificat de-a lungul istoriei).
Unul dintre profesorii mei de Tai Ji Quan, cu descendenta directa de pe linia Yang Lu Chan (fondatorul stilului Yang de Tai Ji Quan), sustinea ca la inceput numele era de fapt Tai Li (sau Liu) Quan, ceea ce se traducea prin Boxul Marii Fluiditati sau Marii Curgeri, si abia apoi s-a modificat in Tai Ji Quan. Oricum acest nume incepe sa fie folosit doar dupa impartirea acestei arte martiale interne in mai multe stiluri, la inceput fiind numit simplu Boxul Familiei Chen sau Chen Jia Quan, ceea ce astazi reprezinta stilul Chen de Taijiquan.
Familia Chen era o familie de nobili chinezi (atestata documentar de la 1600, dar probabil mult mai veche), originari din provincial Shaanxi, Hong Dong, care isi muta feuda in Chenjiagou de astazi (Satul Familiei Chen), Wen, provincia Henan. Oarecum importanta la inceput pe plan local, va decade ulterior datorita conflictelor interne din China (s-a aliat cu partea care a pierdut), raminind faimoasa doar pentru crearea Tai Ji Quan.
Nu se cunoaste data exacta a aparitiei sale si nici maestrul care l-a intemeiat, toate variantele vehiculate fiind (subliniez) pure speculatii. Nu se stie daca este prima arta martiala aparuta, daca a avut ca stramos un alt stil intern mai vechi care s-a pierdut intre timp, ori daca a avut la baza un stil extern modificat dupa principii interne. Exista mai multe variante in aceasta privinta, dar nici una nu are dovezi certe, fiind mai mult presupuneri sau speculatii. Multe variante sustin ca un calugar ratacitor sau pelerin ar fi invatat un nobil din familia Chen acest stil, dar fara ca sa existe bineinteles nici o dovada in acest sens.
Prima dovada clara istorica a existentei unor arte martiale in familia Chen este sistematizarea de catre Chen Wangting (1600-1680, a 9-a generatie a familiei) a tehnicilor de lupta practicate in cadrul familiei in 7 forme sau diviziuni. Acesta este primul maestru de arte martiale din familie a carui prezenta este atestata istoric. Nu se stie insa exact ce cuprindeau acestea, daca erau tehnici de tip intern sau extern, sau daca semanau a Taijiquan. Oricum, ca orice familie de nobili din jurul anului 1600, erau toti obligati sa cunoasca lupta cu arme albe, calaria, probabil si tehnici de lupta fara arme (fara a avea desigur toti un nivel ridicat).
Chenjiagou este situat aproape de Manastirea Shaolin de pe muntele Songshan, considerata de multi locul de nastere al artelor martiale din China. Distanta intre ele este foarte mica, dupa parerea mea putind fi strabatuta calare intr-o singura zi in acea vreme. Mai mult, in manastire se practica un stil extern de box numit Boxul Tunului (Pao Quan), destul de asemanator cu forma veche de Chen, al doilea daolu, numit chiar asemanator, Pao Chui. Aceasta asemanare ma face sa cred ca una din sursele ce au dus la aparitia Taijiquan este chiar Shaolin Quan. Parerea mea este ca acest stil extern de Shaolin ajunge sa fie invatat si inglobat de un membru al familiei si, impreuna cu alte tehnici de lupta existente deja in familie, sa fie transformat intr-un stil intern, cunoscut astazi ca Taijiquan. Asta ar explica oarecum si “mitul calugarului care preda unui membru al familiei”.
Primul maestru de Taijiquan atestat istoric cert este abia Chen Chang Xing (1771-1853), a 14-a generatie a familiei, deci relativ tirziu. Acesta este primul despre care se poate spune ca practica o arta martiala interna. Aceasta era numita desigur Boxul Familiei Chen, neexistind alte forme de Taijiquan pina atunci. Astazi, varianta practicata de acesta este cunoscuta drept Chen Lao Jia sau stilul vechi de Chen. El este cel care imparte tehnicile de lupta cu mina goala in 2 daolu sau forme, forma lunga si forma scurta –numita si Pao Chui (dar probabil cel care a “inventat” efectiv Taijiquan se afla undeva inaintea lui).
Totusi, istoria Tajiquan incepe de la Chen Chang Xing, pentru ca este primul maestru de Taijiquan atestat istoric, si pentru ca din acest moment incepe impartirea in mai multe stiluri, care vor ajunge sa fie cunoscute sub numele generic de Taijiquan. Ca maestru de arte martiale din familia Chen accepta ca elev un strain fara nici o legatura cu familia, pe Yang Lu Chan, care va fonda stilul Yang de Taiji. Pina la Chen Chang Xing, Boxul Familie Chen se preda, dupa cum spune si numele, familiei Chen. Trebuia deci ori sa fii ori membru de familie, ori sa ai legaturi cu aceasta. Acest lucru era normal pentru acea perioada. Era o familie nobila, iar meseria armelor era rezervata in epoca feudala doar nobililor. In multe tari din lume in acea vreme taranii nu aveau voie sa poarte sau sa detina arme. Asta a facut ca transmiterea si raspindirea acestei arte martiale sa fie initial locala si restrinsa.
Yang Lu Chan (1799-1872), numit si Yang Fu Kui , ajunge in familia Chen, fiind vindut ca servitor de catre tatal sau pentru un anumit numar de ani (o practica obisnuita in China in trecut). Era de origine umila, iar pozitia lui in cadrul familiei era foarte joasa, asemanator unui serv sau iobag (un servitor obisnuit era platit pentru serviciile lui si putea parasi slujba cind dorea). Perioada petrecuta de el in famila Chen nu este foarte bine documentata istoric.
Se spune ca in timp ce isi facea treburile, era foarte atent la lectiile de arte martiale predate in curtea casei, reusind sa invete pe furis si sa se antreneze apoi in ascuns noaptea. Cu toate acestea, reuseste sa ajunga la un nivel apreciabil in practica. La un moment dat, secretul sau este descoperit, iar Chen Chang Xin, uimit de nivelul sau avansat atins de unul singur, il accepta pina la urma ca elev. Primirea sa ca elev a fost cu atit mai remarcabila cu cit Yang Lu Chan nu numai ca nu era un membru al familiei, dar nu era nici nobil si avea o pozitie sociala umila. Cu timpul devine unul dintre cei mai buni elevi, probabil chiar cel mai bun din generatia sa de virsta.
Despartirea sa de familia Chen are loc probabil ca urmare a terminarii numarului de ani pe care trebuia sa-i slujeasca. Ajunge in Beijing, capitala imperiala, unde in timp devine renumit in artele martiale. Apoi este angajat ca unul dintre instructorii Garzii Imperiale Manciuriene in Orasul Interzis, palatul imperial. Ar fi interesant de stiut relatia lui in acest moment cu famila Chen, a caror pozitie sociala ajunge sa o depaseasca, datorita artelor martiale invatate de la ei. Din pacate, aceasta este necunoscuta.
Extrem de interesant este faptul ca in momentul in care ajunge sa predea arte martiale, Yang Lu Chan preda “altceva” decit Boxul Familiei Chen. Ceea ce preda el, cunoscut azi drept stilul Yang de Taijiquan, desi are la baza stilul Chen de Taijiquan, este amestecat cu tehnici si elemente preluate din alte arte martiale, ajungind in final sa fie un stil nou de Taijiquan, foarte diferit de acesta. Se recunosc printre ele tehnici asemanatoare celor de Faziquan si Xingyi. Unii contemporani ai sai din Beijing sustineau ca exista o diferenta mare intre maniera foarte dura in care lupta si cea foarte lejera in care preda. Diferenta intre stilurile Chen si Yang este mult mai mare decit cea dintre stilul Yang si cele doua stiluri Wu (care au aparut amindoua din stilul Yang), atit de mare incit mie imi pare a fi fost intentionata. S-au facut iarasi multe speculatii asupra cauzei acestui fapt, sustinindu-se ca motivul a fost acela de a face un stil mai accesibil publicului larg, care sa nu necesite o forma fizica prea buna. Aceasta mi se pare o ciudatenie, avind in vedere ca printre elevii sai se aflau soldatii Garzii Imperiale Manciuriene.
Parerea mea personala este ca motivul au fost neintelegerile pe care e posibil sa le fi avut cu familia Chen, care probabil nu i-a permis sa predea stilul Chen (care se transmitea numai in familie in acea perioada). Daca familia Chen i-ar fi dat permisiunea sa predea Boxul Familiei Chen (deoarece el era probabil cel mai bun din generatia de virsta sa) ar fi insemnat ca el ar fi fost practic urmatorul maestru-succesor pe linia stilului Chen, care ar fi parasit astfel familia. Faptul ca nu era membru al familiei si nici nobil (ci de conditie umila) a contat probabil foarte mult, mai mult decit nivelul sau de maiestrie.
Spre deosebire de familia Chen, Yang Lu Chan accepta elevi fara nici o deosebire, unul dintre elevii sai cei mai buni fiind Wu Quan You, un manciurian din Garda Imperiala Manciuriana, care va fonda stilul Wu manciurian de Taijiquan. Alt elev al sau va fi Wu Yu Xiang, ce va raspindi al doilea stil Wu (numit si Wu Hao). Aceste doua stiluri Wu sint destul de apropiate de stilul Yang de la care au plecat.
Mai tirziu, Sun Lu Tang (1861-1932) va fonda stilul Sun. Acesta este un stil nou de Taijiquan, diferit de precedentele, si asta datorita faptului ca Sun Lu Tang era deja un meastru renumit de Xing Yi Quan si Ba Gua Zhang inainte de a invata Taiji. Astfel, acesta combina Taijiquan-ul deja existent cu Xing Yi Quan si Ba Gua Zhang, obtinind un stil nou de Taijiquan.
Acestea 5 sint cele mai importante stiluri de Taijiquan. Mai exista insa si alte stiluri mai putin raspindite, dintre care cel mai important este Zhao Bao. Dintre cele 5 stiluri mari de Taijiquan, cele mai raspindite sint Yang, Wu (manciurian) si Chen.
In esenta exista 3 mari linii in Taijiquan:
1. linia stilurilor Chen (vechi, nou si mic) impreuna cu stilurile mai mici inrudite cu ele (Zhao Bao, Hu Lei);
2. linia stilului Yang si cele doua stiluri Wu inrudite cu acestea;
3. linia stilului Sun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu