Muntii Wudang si Taijiquan (Taichichuan)?

Care este legatura misterioasa intre muntii Wudang si Taiji? Nici una. Fundatia Wudang din Romania incearca sa promoveze ideea ca Muntii Wudang reprezinta locul de nastere al artei martiale Taijiquan, prima arta martiala interna atestata istoric. De unde si pana unde? Muntii Wudang sunt recunoscuti in China pentru traditiile mistice si ezoterice care s-au transmis aici de veacuri, dar nicidecum pentru arte martiale, nivelul artelor martiale practicate aici in Wudang fiind scazut.

In realitate, prima atestare documentara pentru Taijiquan apare in provincia Henan, districtul Wen, satul Chenjiagou, ca stil de arte martiale practicat in cadrul familiei Chen, familie din mica nobilime chineza, in secolul 18. Exista si o alta atestare documentara mai veche cu o suta de ani, din secolul 17, care mentioneaza existenta unui stil propriu de arte martiale in cadrul familiei Chen, dar nu se stie daca la acel moment era vorba sau nu despre acelasi stil, Taijiquan, sau macar daca era vorba de un stil intern sau extern.

In aceeasi provincie si destul de aproape de Chenjiagou se afla muntii Songshan si manastirea Shaolin, care chiar sunt renumiti nu doar in China ci si in intreaga lume pentru artele martiale, nu ca muntii Wudang. Mai mult, exista in manastirea Shaolin un stil de arte martiale numit "Pao quan" (Boxul tunului), care semana destul de mult cu cel mai vechi taolu de Taijiquan care s-a pastrat pina astazi, si care care se si numeste "Pao chui".

Una dintre legendele despre nasterea Taijiquan povesteste despre un calugar taoist ratacitor Zhang San Feng care ar fi predat aceasta arta martiala unui nobil din familia Chen. Nu exista dovezi care sa confirme aceasta legenda, insa partizanii Wudangshu sustin ca acesta era un calugar taoist din muntii Wudang. Chiar presupunind ca aceasta poveste este adevarata, apar multe probleme inexplicabile. Ori era ratacitor, ori era din muntii Wudang? Sau a fost o perioada de timp ratacitor si o alta perioada din muntii Wudang? De ce nu a predat Taiji si in Muntii Wudang? Sau daca a predat, de ce nu s-a dezvoltat si nu s-a raspindit deloc stilul Taijiquan in acea regiune? De ce nu este Wudang Taiji printre stilurile de Tai ji quan cele mai apreciate si mai raspandite din China?

Cele mai importante si mai practicate stiluri de Taijiquan nu au nici o legatura cu muntii Wudang, ci sunt raspandite in parte de nord a Chinei. Stilul de Taijiquan care se practica in muntii Wudang este un amestec ciudat de mai multe stiluri de tai ji si chiar ba gua sau stilul cocorului, dar nu seamana cu stilul vechi de Chen si pare sa fie mai curand un amestec aparut mult mai recent, creat din combinarea mai multor stiluri din nordul Chinei.

Deci, care este legatura intre muntii Wudang si Taijiquan?

Tai Ji Quan-ul (Tai Chi Chuan-ul) lui Yang Zhen Duo

O sa raspund aici unei intrebari care mi-a fost pusa mai demult, daca varianta de Yang a lui Yang Zhen Duo este o varianta "martiala".

Nu. Nu este o varianta martiala. In general, pe descendenta directa a familiei Yang s-a mers in descrestere. Cel mai valoros a fost, desigur, Yang Lu Chan, fondatorul stilului. De altfel, Yang Lu Chan este singurul sau unicul profesor de Tai Ji Quan angajat ca instructor al Garzii Imperiale (unde se gaseau cei mai buni luptatori din China), probabil spre ciuda eterna a familiei Chen, care a inventat Tai Ji-ul.

Din pacate valoarea a scazut destul de mult, Yang Chen Fu fiind mai slab decit Yang Lu Chan, iar Yang Zhen Duo mai slab decit Yang Chen Fu.

De altfel Yang Zhen Duo a promovat un stil foarte larg, cu miscari lungi, destul de inaplicabil in mod real, si nu foarte martial.

Stilul initial pus la punct de Yang Lu Chan (pe care am norocul sa il practic, sau macar o varianta foarte apropiata de cea initiala) era un stil mult mai compact, mai inchis, cu miscari scurte. Se aseamana mai curind cu stilul Wu decit cu stilul modern de Yang. De exemplu in China eram intrebat cel mai adesea daca ce fac eu este stilul Wu, la care eu raspundeam ca e forma veche de Yang.

De altfel, un termen de comparatie sugestiv pentru nivelul artelor martiale practicate si importanta acestora pentru vremea lor in China este epoca in care au trait: Yang Lu Chan a facut Taiji in Imperiul Chinez, Yang Chen Fu in Republica Chineza, iar Yang Zhen Duo in Republica Populara Chineza. Pe masura ce in China erau adoptate armele de foc, importanta artelor martiale a devenit minima.

Decaderea Tai chi chuan (Tai ji quan)

Taijiquan era in trecut o arta martiala extrem de eficienta in lupta. Astazi, asta e doar o amintire. Cum s-a ajuns aici?

La aparitie, Taijiquan era o arta martiala, deci avea ca scop unic sau macar ca scop principal lupta. In prezent, a ajuns sa fie practicat doar pentru sanatate sau in scop competitional. Din aceasta cauza, tehnicile au suferit multe modificari, denaturindu-se mult si devenind inaplicabile.

Pe de o parte, cei care practicau Taijiquan pentru sanatate s-au concentrat doar pe efectele benefice asupra sanatatii si nu au fost exigenti cu modul de executie al tehnicilor, considerand ca nu e foarte important, si nici cu aplicabilitatea martiala a acestora. Astfel, tehnicile s-au degradat foarte mult, ajungind sa fie foarte diferite de formele vechi, initiale, martiale, ale acestora. Din nefericire pentru ei, in acest fel nu numai ca a disparut eficienta in lupta a acestor tehnici, dar a scazut in acelasi timp si efectul benefic pentru sanatate, ceva ceea ce ei probabil nici nu realizeaza inca.

Pe de alta parte, cei care s-au concentrat pe aspectul competitional al Taijiquan au gresit exact de natura opusa. Acestia au modificat tehnicile incit sa arate cit mai frumos, introducind diverse inflorituri care arata bine la privire si care fac taolu-ul sa arate mai frumos. Astfel, iar s-au indepartat de forma veche a tehnicilor si de aplicabilitatea lor in lupta.

Pe linga asta s-a adaugat si faptul ca nici cei care practicau pentru sanatate, nici cei care practicau pentru frumusetea taolu-ului nu au fost interesati de aplicabilitatea in lupta, si nu au participat in competitii gen lupta, contact sau non-contact. A mai contribuit mult si faptul ca fiind o arta martiala interna, era mult mai dificil de invatat. Asa s-a ajuns de la o arta martiala eficienta la baletul care se face azi.

Astazi mai exista in lume doar citeva scoli in care se mai practica varianta veche, traditionala a Taijiquan ca arta martiala. Intr-o asemenea scoala, procesul de invatare este mult mai lung si mai anevoios, deoarece se invata varianta martiala a tehnicii si nu varianta de balet a acesteia. Taijiquan-ul in trecut nu era frumos, ci era eficient, pentru ca in acea vreme, inainte de introducerea armelor de foc in Asia, artele martiale inca se foloseau in lupta. O scoala in care Taijiquan mai este inca arta martiala si nu altceva este usor de recunoscut prin faptul ca toate, si insist, absolut toate tehnicile sint aplicabile (si in plus aceste tehnici arata mai urat, nu mai sint la fel de frumoase ca in celelalte scoli). Daca instructorul sau profesorul nu e in stare sa aplice tehnica pe care o preda, desi tehnica respectiva arat foarte frumos, mai bine fugiti!

Si ca o paranteza, Lao Jia din stilul Chen nu este o scoala de Taijiquan ca arta martiala (asta legat de discutia pe care am avut-o cu cineva), in ciuda numelui (care in traducere inseamna vechea scoala sau vechea familie). Fac din pacate tot Taijiquan foarte "modern". Si asta o spun in cunostiinta de cauza, fiind deocamdata singurul roman care a trecut prin scolile lor din Chenjiagou si din Zhengzhou si i-a vazut de ce sint in stare.

5 lucruri care nu ti se spun la seminariile sau cursurile de weekend sau de o saptamina de Tai Ji sau de Qi Gong (sau de altceva)

1. Noi stim ca tu nu poti sa inveti mare lucru in citeva zile, dar tu poate nu stii, iar noi avem nevoie de banii tai, ca avem rate la case, masini.
2. De fapt ar trebui sa practici in fiecare zi ca sa ai ceva rezultate, dar stai linistit ca nici noi nu facem asta, ba chiar si pentru seminariile astea a trebuit sa ne pregatim inainte.
3. Timpul fiind atit de scurt, nu putem raspunde la toate intrebarile, ceea ce e foarte bine, pentru ca oricum nu stiam sa raspundem. De unde oare le-or veni intrebarile astea?
4. Miscarea asta e asa cum zic eu pentru ca asa zic eu si gata, nu conteaza ca asa o tehnica nu e posibila in realitate, de fapt nici nu este o tehnica, este o mantra care are efect garantat in planul astral, acolo unde e mai important.
5. Daca nu ai ramas cu prea multe dupa acest curs (de fapt nici nu aveai cum) si doresti sa aprofundezi, te asteptam la seminarul urmator, ca nu scapam de ratele alea prea curind (nemernicii aia de bancheri!).

Tai Chi Chuan sau Tai Ji Quan

Prima arta martiala interna documentata istoric este Taijiquan (Tai Ji Quan – in romaneste se pronunta “thai gi ciuen”), in traducere Boxul Supremei Perfectiuni sau Boxul Marii Armonii (traducerea ideogramelor chinezesti este adesea interpretabila datorita faptului ca au de obicei mai multe intelesuri, care s-au mai si modificat de-a lungul istoriei).

Unul dintre profesorii mei de Tai Ji Quan, cu descendenta directa de pe linia Yang Lu Chan (fondatorul stilului Yang de Tai Ji Quan), sustinea ca la inceput numele era de fapt Tai Li (sau Liu) Quan, ceea ce se traducea prin Boxul Marii Fluiditati sau Marii Curgeri, si abia apoi s-a modificat in Tai Ji Quan. Oricum acest nume incepe sa fie folosit doar dupa impartirea acestei arte martiale interne in mai multe stiluri, la inceput fiind numit simplu Boxul Familiei Chen sau Chen Jia Quan, ceea ce astazi reprezinta stilul Chen de Taijiquan.

Familia Chen era o familie de nobili chinezi (atestata documentar de la 1600, dar probabil mult mai veche), originari din provincial Shaanxi, Hong Dong, care isi muta feuda in Chenjiagou de astazi (Satul Familiei Chen), Wen, provincia Henan. Oarecum importanta la inceput pe plan local, va decade ulterior datorita conflictelor interne din China (s-a aliat cu partea care a pierdut), raminind faimoasa doar pentru crearea Tai Ji Quan.

Nu se cunoaste data exacta a aparitiei sale si nici maestrul care l-a intemeiat, toate variantele vehiculate fiind (subliniez) pure speculatii. Nu se stie daca este prima arta martiala aparuta, daca a avut ca stramos un alt stil intern mai vechi care s-a pierdut intre timp, ori daca a avut la baza un stil extern modificat dupa principii interne. Exista mai multe variante in aceasta privinta, dar nici una nu are dovezi certe, fiind mai mult presupuneri sau speculatii. Multe variante sustin ca un calugar ratacitor sau pelerin ar fi invatat un nobil din familia Chen acest stil, dar fara ca sa existe bineinteles nici o dovada in acest sens.

Prima dovada clara istorica a existentei unor arte martiale in familia Chen este sistematizarea de catre Chen Wangting (1600-1680, a 9-a generatie a familiei) a tehnicilor de lupta practicate in cadrul familiei in 7 forme sau diviziuni. Acesta este primul maestru de arte martiale din familie a carui prezenta este atestata istoric. Nu se stie insa exact ce cuprindeau acestea, daca erau tehnici de tip intern sau extern, sau daca semanau a Taijiquan. Oricum, ca orice familie de nobili din jurul anului 1600, erau toti obligati sa cunoasca lupta cu arme albe, calaria, probabil si tehnici de lupta fara arme (fara a avea desigur toti un nivel ridicat).

Chenjiagou este situat aproape de Manastirea Shaolin de pe muntele Songshan, considerata de multi locul de nastere al artelor martiale din China. Distanta intre ele este foarte mica, dupa parerea mea putind fi strabatuta calare intr-o singura zi in acea vreme. Mai mult, in manastire se practica un stil extern de box numit Boxul Tunului (Pao Quan), destul de asemanator cu forma veche de Chen, al doilea daolu, numit chiar asemanator, Pao Chui. Aceasta asemanare ma face sa cred ca una din sursele ce au dus la aparitia Taijiquan este chiar Shaolin Quan. Parerea mea este ca acest stil extern de Shaolin ajunge sa fie invatat si inglobat de un membru al familiei si, impreuna cu alte tehnici de lupta existente deja in familie, sa fie transformat intr-un stil intern, cunoscut astazi ca Taijiquan. Asta ar explica oarecum si “mitul calugarului care preda unui membru al familiei”.

Primul maestru de Taijiquan atestat istoric cert este abia Chen Chang Xing (1771-1853), a 14-a generatie a familiei, deci relativ tirziu. Acesta este primul despre care se poate spune ca practica o arta martiala interna. Aceasta era numita desigur Boxul Familiei Chen, neexistind alte forme de Taijiquan pina atunci. Astazi, varianta practicata de acesta este cunoscuta drept Chen Lao Jia sau stilul vechi de Chen. El este cel care imparte tehnicile de lupta cu mina goala in 2 daolu sau forme, forma lunga si forma scurta –numita si Pao Chui (dar probabil cel care a “inventat” efectiv Taijiquan se afla undeva inaintea lui).

Totusi, istoria Tajiquan incepe de la Chen Chang Xing, pentru ca este primul maestru de Taijiquan atestat istoric, si pentru ca din acest moment incepe impartirea in mai multe stiluri, care vor ajunge sa fie cunoscute sub numele generic de Taijiquan. Ca maestru de arte martiale din familia Chen accepta ca elev un strain fara nici o legatura cu familia, pe Yang Lu Chan, care va fonda stilul Yang de Taiji. Pina la Chen Chang Xing, Boxul Familie Chen se preda, dupa cum spune si numele, familiei Chen. Trebuia deci ori sa fii ori membru de familie, ori sa ai legaturi cu aceasta. Acest lucru era normal pentru acea perioada. Era o familie nobila, iar meseria armelor era rezervata in epoca feudala doar nobililor. In multe tari din lume in acea vreme taranii nu aveau voie sa poarte sau sa detina arme. Asta a facut ca transmiterea si raspindirea acestei arte martiale sa fie initial locala si restrinsa.

Yang Lu Chan (1799-1872), numit si Yang Fu Kui , ajunge in familia Chen, fiind vindut ca servitor de catre tatal sau pentru un anumit numar de ani (o practica obisnuita in China in trecut). Era de origine umila, iar pozitia lui in cadrul familiei era foarte joasa, asemanator unui serv sau iobag (un servitor obisnuit era platit pentru serviciile lui si putea parasi slujba cind dorea). Perioada petrecuta de el in famila Chen nu este foarte bine documentata istoric.

Se spune ca in timp ce isi facea treburile, era foarte atent la lectiile de arte martiale predate in curtea casei, reusind sa invete pe furis si sa se antreneze apoi in ascuns noaptea. Cu toate acestea, reuseste sa ajunga la un nivel apreciabil in practica. La un moment dat, secretul sau este descoperit, iar Chen Chang Xin, uimit de nivelul sau avansat atins de unul singur, il accepta pina la urma ca elev. Primirea sa ca elev a fost cu atit mai remarcabila cu cit Yang Lu Chan nu numai ca nu era un membru al familiei, dar nu era nici nobil si avea o pozitie sociala umila. Cu timpul devine unul dintre cei mai buni elevi, probabil chiar cel mai bun din generatia sa de virsta.

Despartirea sa de familia Chen are loc probabil ca urmare a terminarii numarului de ani pe care trebuia sa-i slujeasca. Ajunge in Beijing, capitala imperiala, unde in timp devine renumit in artele martiale. Apoi este angajat ca unul dintre instructorii Garzii Imperiale Manciuriene in Orasul Interzis, palatul imperial. Ar fi interesant de stiut relatia lui in acest moment cu famila Chen, a caror pozitie sociala ajunge sa o depaseasca, datorita artelor martiale invatate de la ei. Din pacate, aceasta este necunoscuta.

Extrem de interesant este faptul ca in momentul in care ajunge sa predea arte martiale, Yang Lu Chan preda “altceva” decit Boxul Familiei Chen. Ceea ce preda el, cunoscut azi drept stilul Yang de Taijiquan, desi are la baza stilul Chen de Taijiquan, este amestecat cu tehnici si elemente preluate din alte arte martiale, ajungind in final sa fie un stil nou de Taijiquan, foarte diferit de acesta. Se recunosc printre ele tehnici asemanatoare celor de Faziquan si Xingyi. Unii contemporani ai sai din Beijing sustineau ca exista o diferenta mare intre maniera foarte dura in care lupta si cea foarte lejera in care preda. Diferenta intre stilurile Chen si Yang este mult mai mare decit cea dintre stilul Yang si cele doua stiluri Wu (care au aparut amindoua din stilul Yang), atit de mare incit mie imi pare a fi fost intentionata. S-au facut iarasi multe speculatii asupra cauzei acestui fapt, sustinindu-se ca motivul a fost acela de a face un stil mai accesibil publicului larg, care sa nu necesite o forma fizica prea buna. Aceasta mi se pare o ciudatenie, avind in vedere ca printre elevii sai se aflau soldatii Garzii Imperiale Manciuriene.

Parerea mea personala este ca motivul au fost neintelegerile pe care e posibil sa le fi avut cu familia Chen, care probabil nu i-a permis sa predea stilul Chen (care se transmitea numai in familie in acea perioada). Daca familia Chen i-ar fi dat permisiunea sa predea Boxul Familiei Chen (deoarece el era probabil cel mai bun din generatia de virsta sa) ar fi insemnat ca el ar fi fost practic urmatorul maestru-succesor pe linia stilului Chen, care ar fi parasit astfel familia. Faptul ca nu era membru al familiei si nici nobil (ci de conditie umila) a contat probabil foarte mult, mai mult decit nivelul sau de maiestrie.

Spre deosebire de familia Chen, Yang Lu Chan accepta elevi fara nici o deosebire, unul dintre elevii sai cei mai buni fiind Wu Quan You, un manciurian din Garda Imperiala Manciuriana, care va fonda stilul Wu manciurian de Taijiquan. Alt elev al sau va fi Wu Yu Xiang, ce va raspindi al doilea stil Wu (numit si Wu Hao). Aceste doua stiluri Wu sint destul de apropiate de stilul Yang de la care au plecat.
Mai tirziu, Sun Lu Tang (1861-1932) va fonda stilul Sun. Acesta este un stil nou de Taijiquan, diferit de precedentele, si asta datorita faptului ca Sun Lu Tang era deja un meastru renumit de Xing Yi Quan si Ba Gua Zhang inainte de a invata Taiji. Astfel, acesta combina Taijiquan-ul deja existent cu Xing Yi Quan si Ba Gua Zhang, obtinind un stil nou de Taijiquan.

Acestea 5 sint cele mai importante stiluri de Taijiquan. Mai exista insa si alte stiluri mai putin raspindite, dintre care cel mai important este Zhao Bao. Dintre cele 5 stiluri mari de Taijiquan, cele mai raspindite sint Yang, Wu (manciurian) si Chen.

In esenta exista 3 mari linii in Taijiquan:
1. linia stilurilor Chen (vechi, nou si mic) impreuna cu stilurile mai mici inrudite cu ele (Zhao Bao, Hu Lei);
2. linia stilului Yang si cele doua stiluri Wu inrudite cu acestea;
3. linia stilului Sun.

Obiective blog (arte martiale interne)

Acest site isi propune sa prezinte si sa promoveze artele martiale interne in Romania, si, daca se poate, sa faca putina ordine si sa aduca anumite clarificari in acest domeniu.

In lume exista in acest moment doar citeva arte martiale propriu-zis interne, majoritatea fiind stiluri chinezesti, lucru normal avind in vedere ca originea acestor arte martiale interne este chiar in China. Le voi enumera, tinind cont de criteriul pur geografic al originii lor.

Astfel, in China exista 3 arte martiale interne principale, care, atit in ordinea cronologica a aparitiei lor, cit si ca importanta sau ca numar de practicanti, sint ,in ordine , reprezentate de Taijiquan, Xingyiquan, Baguazhang (dar si altele de mai mica raspindire). In redarea numelor acestora am folosit sistemul Pinyin, care este cel mai folosit la ora actuala. In China se constata in acest moment o tendinta a profesorilor de arte martiale externe, care din dorinta de a creste atractivitatea si adresabilitatea stilului propriu, ii adauga la denumire “taiji” in coada si il predau intr-o maniera mai lenta, gen taijiquan. Acestea nu reprezinta arte martiale interne, ci doar un mod diferit de predare al artelor martiale externe.

In Japonia exista o singura arta martiala care poate fi considerata interna, Aikido. Mentionez si Taikiken care se preda aici ca varianta locala de Xingyiquan. In Coreea exista de asemenea o singura arta martiala care poate fi considerata interna, Hapkido, o varianta locala a Aikido.

Deci in lume exista in acest moment doar citeva arte martiale interne mari. Este posibil sa mai existe si alte arte martiale interne de mica raspindire, si ramase relativ necunoscute. Daca aveti informatii despre asa ceva, va rog sa le prezentati si daca se poate sa mi le aduceti si mie la cunostiinta.

Cele mai vechi, cele chinezesti, au deja fiecare mai multe stiluri, diferentele intre stiluri pe aceeasi arta martiala interna ajungind sa fie deja foarte mari. Mai mult, in cadrul aceluiasi stil al aceleiasi arte martiale au inceput sa existe diferente foarte mari, in functie de descendenta profesorilor de pe o linie sau alta, aparind substiluri sau scoli diferite in cadrul aceluiasi stil. Acest fapt se remarca de asemenea si la celelalte arte martiale interne de origine mai recenta, dar care s-au raspindit deja destul de mult, de exemplu Aikido care in ciuda unei durate de existenta mai scurta, a inceput deja sa se imparta in mai multe scoli, desi diferentele intre acestea nu sint inca atit de mari pentru a putea fi considerate stiluri diferite.

In continuare voi face pe rind pentru fiecare arta martiala interna o scurta istorie-prezentare. Am hotarit sa scriu aceasta scurta istorie probabila a artelor martiale interne datorita numarului mare de inexactitati pe care le-am intilnit legat de acest subiect pe alte site-uri, atit in limba romana cit si in alte limbi.

Mentionez de la inceput ca acesta este doar istoria probabila, sau cea mai probabila (dupa parerea mea), spre deosebire de variantele pline de inexactitati amintite mai sus care erau prezentate drept istoria reala sau sigura a artelor martiale interne. De asemenea, nu am folosit materiale copiate de pe alte site-uri pentru a realiza aceasta scurta istorie probabila, ceea ce sper ca va fi apreciat. De aceea, intrucit este un material original elaborat si publicat de mine (astazi 09.09.2009), va rog sa nu il reproduceti fara acordul meu.

Este greu de stabilit o istorie autentica datorita lipsei unor dovezi istorice clare (izvoare arheologice scrise sau nescrise), cele care exista sint foarte putine si sint destul de interpretabile. Mai mult, profitind de aceasta lipsa de dovezi certe, reprezentantii diferitelor arte martiale interne au incercat sa obtina maximum de profit pentru ei si pentru stilul lor, incercind sa obtina o intiietate istorica pentru stilul propriu.

In ceea ce urmeaza ma voi baza doar pe datele istorice incontestabile si pe experienta mea personala. Am avut sansa deosebita de a practica aproape toate artele martiale prezentate aici. De la un anumit nivel de practica, este foarte usor sa sesisezi asemanarile si deosebirile dintre artele martiale interne, precum si modul in care au evoluat una din cealalta si s-au influentat reciproc.

Asa ca le voi lua pe rind pe fiecare, in ordinea in care au aparut.