Aikido (Calea Armoniei)

Aikido este, dupa parerea mea, singura arta martiala japoneza care poate fi considerata interna.

Este fondata de catre Morihei Ueshiba (1883-1969). Acesta studiaza in tinerete mai multe arte martiale, indeosebi mai multe scoli de jiu-jitsu, dar si kendo, lupta cu sulita sau cu baioneta si chiar sumo. Totusi, nu este multumit de diferitele stiluri pe care le practica, ca atare fiind destul de inconsecvent.

La maturitate il intilneste pe Sokaku Takeda (1859-1943), un maestru de Daito-ryu jiu-jutsu, un stil ce continea, spre deosebire de alte scoli de jiu-jitsu, un numar destul de mare de tehnici ce pot fi considerate interne, aiki-no-jutsu. Impresionat de acesta ii devine elev si studiaza sub indrumarea acestuia o perioada indelungata, incepind cu 1915. Dupa 7 ani, in 1922 este recunoscut de catre Sokaku Takeda ca profesor de Daito-ryu jiu-jutsu, chiar devenind pentru o vreme asistentul acestuia.

Drept urmare, la inceputul activitatii sale ca profesor de arte martiale, Ueshiba va numi ceea ce va preda aiki-jiu-jutsu, in cadrul scolii Daito-ryu jiu-jutsu si sub patronajul lui Sokaku Takeda. Tehnicile predate de el in acea perioada sint mult mai dure comparativ cu ce va preda ulterior. Elevii sai din acea perioada, inainte de al doilea razboi mondial, au transmis mai departe o varianta mai dura, mai violenta a artei sale.

Inainte de al doilea razboi mondial, Ueshiba face mai multa calatorii in China ocupata de catre japonezi, de asemenea intre 1920-1921 ia parte la incercarea esuata de creare a unei colonii in Manciuria de catre secta religioasa Omoto-kyo, al carei membru era si Ueshiba.

Izbucneste apoi razboiul chino-japonez, prin invadarea de catre japonezi a Manciuriei in 1931. Urmeaza apoi al doilea razboi mondial, in care Japonia va fi implicata la nivel global. Pe timpul razboiului, Ueshiba va mai efectua citeva calatorii in partea Chinei ocupata de catre japonezi.

Probabil cu ocazia sederilor sale in China ia contact cu artele martiale interne chinezesti, si indeosebi cu Tai Ji Quan si Ba Gua Zhang. Imi bazez aceste afirmatii pe faptul ca tehnici ale acestor doua stiluri interna chinezesti pot fi recunoscute cu usurinta in Aikido ( am practicat atit Taijiquan si Bagua Zhang cit si Aikido).

Nu se stie nimic despre felul acestui contact, ba mai mult Ueshiba nu a mentionat niciodata acest lucru, nerecunoasterea acestui fapt putind avea drept cauza atit orgoliul lui Ueshiba, dar si resentimentele dintre japonezi si chinezi datorate razboiului.

Poate din toate aceste motive, poate din altele, Ueshiba nu a declarat niciodata cum a studiat arte martiale interne chinezesti. (Mai existasera cazuri, chiar in timpul razboiului si al ocupatiei japoneze, un maestru de arte martiale interne chinez, Wang Xiang Zai il accepta ca elev pe japonezul Kenichi Sawai, care ii va preda mai departe arta in Japonia sub numele Tai Ki Ken). Nu se cunoaste insa modul in care Ueshiba a fost influentat de artele martiale interne chinezesti, dar este clar ca elemente din acestea se regasesc azi in Aikido.

Dupa razboi, chiar si stilul practicat de Ueshiba devine mai pasnic, mai putin dur fata de ce predase inainte de razboi, loviturile (atemi) dispar complet, stilul devine mult mai rotund, mai armonios, este folosita mai mult energia adversarului impotriva acestuia insusi. Aceasta se datoreaza probabil atit curentului pacifist si non-violent de dupa razboi din Japonia, dar si influentei artelor martiale interne chinezesti.

In aceasta perioada, Ueshiba rupe relatiile cu Sokaku Takeda si cu Daito-ryu jiu-jitsu, numindu-si stilul pe care il preda mai intii Ueshiba-ryu (declarind deci clar ca este stilul sau propriu, personal si nu al lui Takeda), apoi Aiki-budo iar in final Aikido, denumire care s-a pastrat pina astazi si care inseamna Calea Armoniei Ki-ului. Ueshiba nu a primit niciodata titlul de maestru sau de profesor plin (in gradul maxim) in Takeda Daito-ryu de la Sokaku Takeda, ci doar pe cel de profesor sau instructor, cauza fiind desigur aceasta separare.

Astazi, stilul e predat mai departe de numerosi elevi ai sai, fiecare desigur in maniera sa personala. Se pot distinge totusi doua sub-stiluri, aiki-jiu-jutsu practicat inainte de razboi, un pic mai dur, si aikido cel de dupa razboi, mai moale si mai pasnic.

Totusi, consider ca din pacate aikido sufera astazi de o oarecare scadere a eficientei in lupta, pe care o atribui pierderii sau diminuarii importantei partii interne (influentei artelor martiale interne chinezesti), fara de care tehnicile nu mai sint la fel de eficiente ca in varianta mai dura, aiki-jiu-jutsu, cu atemi.

Voi mentiona la sfirsit Hap Ki Do, pe care o consider o varianta coreeana de Ai Ki Do ( practic reprezinta pronuntia coreeana a caracterelor chinezesti cu care se scrie termenul japonez Ai Ki Do). Originea acestui stil este incerta si destul de disputata, fiind infiintat de un grup de maestri de arte martiale coreeni.

Unul dintre acestia isi revendica descendenta ca elev direct al lui Sokaku Takeda, desi nu are nici o dovada clara in acest sens si nici nu este recunoscut ca atare de catre descendentii acestei linii Takeda. Este insa cel putin curios ca un elev direct al lui Sokaku Takeda sa nu foloseasca numele de Takeda Ryu sau de Daito Ryu, ci sa ii popularizeze stilul acestuia sub numele de Hap(Ai) Ki Do folosit de catre Morihei Ueshiba catre sfirsitul carierei sale, cind se desprinsese deja demult de Takeda Ryu.

O alta varianta, mult mai plauzibila, pune originea acestui stil pe seama participarii unor maestrii de arte martiale coreene la cursuri de Ai Ki Do tinute de catre elevi ai lui Ueshiba ( cel mai probabil in Statele Unite ale Americii ). Acestia vor combina Ai Ki Do cu arte martiale coreene, creand astfel Hap Ki Do.

Definitia artelor martiale (Ce sunt artele martiale?)

Artele martiale reprezinta de fapt un termen pretentios pentru tehnici de lupta. Martial vine de la zeul razboiului, Marte la vechii romani, iar arta de la ideea unei tehnici de lupta dusa la perfectiune pina ajunge o arta. Cam asta ar fi o definitie foarte simpla.

In sensul cel mai raspindit, termenul este folosit pentru a denumi tehnici de lupta fara arme sau cu arme albe de origine orientala - Extremul Orient ca sa fiu mai precis. Personal nu sint de acord cu aceasta utilizare. Exista si arte martiale europene, ba chiar in momentul actual acestea domina lumea! Consider ca tehnicile moderne de lupta - de origine europeana (armele de foc, avionul, tancul, submarinul, racheta) reprezinta de fapt cea mai eficienta si cea mai raspindita arta martiala din lume - dovada ca fiecare tara din lume o practica in mod organizat prin armata proprie. Mai mult, exista si tehnici de lupta europene si fara arme sau cu arme albe, unele dintre ele mult mai vechi decit cele orientale. Boxul sau luptele greco-romane sint probabil unele dintre cele mai vechi arte martiale fara arme din lume, practicate inca din antichitate si pina astazi.

E drept ca multe arte martiale europene care nu se bazau pe folosirea armelor de foc au fost nevoite sa se transforme in sporturi pentru a putea supravietui, capatind un caracter mai mult sportiv decit martial, dar acelasi lucru se observa astazi si la artele martiale asiatice.

Acest fenomen a aparut mai tirziu pentru artele martiale asiatice, deoarece acestea au inceput sa aiba de suferit datorita armelor de foc mult mai tirziu, abia de la sfirsitul secolului 19 sau inceputul secolului 20, majoritatea tarilor asiatice incepind sa dispuna de arme de foc moderne destul de tirziu, cam de la sfirsitul secolului 19.

Clasificarea artelor martiale se poate face dupa foarte multe criterii, rezultind un numar mare de categorii.Una dintre clasificari imparte artele martiale in arte martiale traditionale si arte martiale moderne. Artele martiale traditionale sint cele care respecta caracterul vechi, traditional, martial, al unor tehnici, tinind cont ca in urma cu 100-200 de ani aceste arte martiale erau folosite inca pentru lupta. Artele martiale moderne pun accentul mai mult pe latura de sport, de competitie, de filosofie sau de sanatate, pentru ca in ziua de azi armele moderne sint folosite pentru lupta!

O alta clasificare imparte artele martiale in arte martiale externe si interne. Majoritatea artelor martiale sint externe, adica se bazeaza mai mult pe forta si viteza practicantului. Artele martiale interne se bazeaza in schimb mai mult pe relaxarea corpului si dezvoltarea energiei interne, folosind cit mai mult posibil forta sau energia adversarului. Am folosit termenul de "mai mult" deoarece nu este vorba de o delimitare foarte stricta, putind exista tehnici interne si intr-o arta martiala externa. Artele martiale interne chinezesti sint de regula grupate sub denumirea generica de Nei Jia Quan , in traducere directa familia sau grupul stilurilor interne de box.

Obiective blog (arte martiale interne)

Acest site isi propune sa prezinte si sa promoveze artele martiale interne in Romania, si, daca se poate, sa faca putina ordine si sa aduca anumite clarificari in acest domeniu.

In lume exista in acest moment doar citeva arte martiale propriu-zis interne, majoritatea fiind stiluri chinezesti, lucru normal avind in vedere ca originea acestor arte martiale interne este chiar in China. Le voi enumera, tinind cont de criteriul pur geografic al originii lor.

Astfel, in China exista 3 arte martiale interne principale, care, atit in ordinea cronologica a aparitiei lor, cit si ca importanta sau ca numar de practicanti, sint ,in ordine , reprezentate de Taijiquan, Xingyiquan, Baguazhang (dar si altele de mai mica raspindire). In redarea numelor acestora am folosit sistemul Pinyin, care este cel mai folosit la ora actuala. In China se constata in acest moment o tendinta a profesorilor de arte martiale externe, care din dorinta de a creste atractivitatea si adresabilitatea stilului propriu, ii adauga la denumire “taiji” in coada si il predau intr-o maniera mai lenta, gen taijiquan. Acestea nu reprezinta arte martiale interne, ci doar un mod diferit de predare al artelor martiale externe.

In Japonia exista o singura arta martiala care poate fi considerata interna, Aikido. Mentionez si Taikiken care se preda aici ca varianta locala de Xingyiquan. In Coreea exista de asemenea o singura arta martiala care poate fi considerata interna, Hapkido, o varianta locala a Aikido.

Deci in lume exista in acest moment doar citeva arte martiale interne mari. Este posibil sa mai existe si alte arte martiale interne de mica raspindire, si ramase relativ necunoscute. Daca aveti informatii despre asa ceva, va rog sa le prezentati si daca se poate sa mi le aduceti si mie la cunostiinta.

Cele mai vechi, cele chinezesti, au deja fiecare mai multe stiluri, diferentele intre stiluri pe aceeasi arta martiala interna ajungind sa fie deja foarte mari. Mai mult, in cadrul aceluiasi stil al aceleiasi arte martiale au inceput sa existe diferente foarte mari, in functie de descendenta profesorilor de pe o linie sau alta, aparind substiluri sau scoli diferite in cadrul aceluiasi stil. Acest fapt se remarca de asemenea si la celelalte arte martiale interne de origine mai recenta, dar care s-au raspindit deja destul de mult, de exemplu Aikido care in ciuda unei durate de existenta mai scurta, a inceput deja sa se imparta in mai multe scoli, desi diferentele intre acestea nu sint inca atit de mari pentru a putea fi considerate stiluri diferite.

In continuare voi face pe rind pentru fiecare arta martiala interna o scurta istorie-prezentare. Am hotarit sa scriu aceasta scurta istorie probabila a artelor martiale interne datorita numarului mare de inexactitati pe care le-am intilnit legat de acest subiect pe alte site-uri, atit in limba romana cit si in alte limbi.

Mentionez de la inceput ca acesta este doar istoria probabila, sau cea mai probabila (dupa parerea mea), spre deosebire de variantele pline de inexactitati amintite mai sus care erau prezentate drept istoria reala sau sigura a artelor martiale interne. De asemenea, nu am folosit materiale copiate de pe alte site-uri pentru a realiza aceasta scurta istorie probabila, ceea ce sper ca va fi apreciat. De aceea, intrucit este un material original elaborat si publicat de mine (astazi 09.09.2009), va rog sa nu il reproduceti fara acordul meu.

Este greu de stabilit o istorie autentica datorita lipsei unor dovezi istorice clare (izvoare arheologice scrise sau nescrise), cele care exista sint foarte putine si sint destul de interpretabile. Mai mult, profitind de aceasta lipsa de dovezi certe, reprezentantii diferitelor arte martiale interne au incercat sa obtina maximum de profit pentru ei si pentru stilul lor, incercind sa obtina o intiietate istorica pentru stilul propriu.

In ceea ce urmeaza ma voi baza doar pe datele istorice incontestabile si pe experienta mea personala. Am avut sansa deosebita de a practica aproape toate artele martiale prezentate aici. De la un anumit nivel de practica, este foarte usor sa sesisezi asemanarile si deosebirile dintre artele martiale interne, precum si modul in care au evoluat una din cealalta si s-au influentat reciproc.

Asa ca le voi lua pe rind pe fiecare, in ordinea in care au aparut.