Campionatele Europene de Wushu Traditional Bucuresti 2013

In aprilie 2013 au avut loc la Bucuresti Campionatele Europene de Wu Shu Traditional. Este un lucru foarte bun ca are loc in Romania un campionat european, indiferent de care. Organizatorii au facut eforturi deosebite pentru organizarea acestuia, fapt pentru care merita felicitati. Evident ca organizarea a lasat de dorit, doar traim in Romania, nu in Germania sau Elvetia. Dar, tinand cont ca este o premiera pentru tara noastra, este de apreciat ca a avut loc un atfel de campionat la noi in tara.

Am reusit sa urmaresc campionatul timp de doua zile (atat mi-a permis din pacate programul). A fost totusi suficient pentru a imi forma o parere personala despre ce s-a intamplat acolo. In principiu, campionatul s-a rezumat la doua probe: proba de Qingda (adica lupta intre doi adversari intr-un sistem de contact usor, "qing da" insemnand in traducere directa din chineza chiar "a lovi usor")si proba de Daolu(adica o secventa de forme sau tehnici) singur sau perechi, cu mana goala sau cu diverse arme. Cele mai numeroase delegatii au fost cele din Europa de Est, probabil si pentru ca erau mai aproape.

Sa o luam pe rand.



La Qingda competitia a fost pe ansamblu in regula.



Trebuie remarcat insa faptul ca de foarte multe ori contactul usor ("qingda" sau "light-contact") s-a transformat pe parcursul meciului in contact dur ("sanda" sau "full-contact"), iar arbitrii nu au fost in stare sa stopeze acest fapt, ceea ce explica si numarul mare de accidentari si de abandonuri datorita accidentarilor. Dupa mine, daca un concurent, prin lipsa lui de control in executia intentionata a unei tehnici, ducea la accidentarea adversarului si abandonul acestuia datorita accidentarii, respectivul concurent trebuia eliminat. Fiind o competitie de Qingda, trebuia sa fie apreciata tehnicitatea unui sportiv, si nu lipsa acesteia aratata prin lipsa de control. Aici trebuia sa se puna accentul pe tehnicitatea sportivilor, si nu pe competitivitatea acestora. Trebuie sa existe o diferentiere clara intre Qingda si Sanda, altfel nu-si mai au rostul ca doua probe diferite. Este incorect ca doar unul dintre adversari sa-si controleze loviturile pentru a nu-si rani adversarul, iar celalalt nu.



La Daolu, din pacate, lucrurile au stat mai prost.



Deja se vede clar ca Wushu-ul traditional nu prea mai e deloc traditional, ci s-a modernizat destul de mult. Directiile inspre care se indreapta sunt destul de clare, si din nefericire sunt destul de dubioase:

La stilurile externe, accentul se pune mai mult pe acrobatie decat pe latura martiala, din motive usor de inteles: arata mai spectaculos.

La stilurile interne, la fel, accentul se pune mai mult pe balet decat pe latura martiala, din aceleasi motive: arata mai frumos.

Ceea ce e trist e ca din pacate arbitrii nici nu mai stiu ce sa puncteze, puncteaza spectaculozitatea si frumusetea, nu martialitatea. Este trist, pentru ca "Wushu" inseamna in traducere directa "arte martiale" sau "tehnici de lupta", nu inseamna balet, gimnastica ritmica sau patinaj artistic.

Ca o mare nedumerire a mea personala, nu am reusit deloc sa inteleg motivele care au dus la existenta in competitie a probei de Daolu pentru grupul Bagua, Bajiquan si Xingyiquan. Nu reusesc deloc sa pricep criteriile care au stat la baza acestei grupari, pentru ca Bagua si Xingyquan sunt stiluri interne, iar Bajiquan este un stil extern. Pur si simplu nu ai cum sa le compari folosind aceleasi principii sau criterii de evaluare.

Yi Quan (Boxul Intentiei)

Yi Quan este un arta martiala interna care apare foarte tirziu si are o raspindire destul de mica. Este in esenta tot o recombinare a principalelor arte martiale interne existente pina atunci, Tai Ji Quan, Xing Yi Quan si Ba Gua Zhang.

Wang Xiang Zai (1885-1964) este originar din provincia chinezeasca nordica Hebei. Studiaza initial Xing Yi Quan cu Guo Yun Shen, un maestru renumit in acest stil, ajungind sa stapineasca foarte bine stilul.

Apoi calatoreste o vreme prin intreaga tara, studiind vreme diferite arte martiale cu diversi maestri, in special Fujian He sau Bai He Quan (Boxul Cocorului Alb sau Boxul Cocorului din provincia Fujian) sau Ba Gua Zhang sau alte scoli de Xing Yi Quan ori Tai Ji Quan.

Se stabileste in final la Beijing ( fosta capitala imperiala a Chinei) unde cam de prin 1925-1926 incepe sa puna bazele propriului sau sistem de arte martiale, pe care il numeste Yi Quan, Boxul Intentiei, de fapt o prescurtare a numelui de Xing Yi Quan, care se poate traduce atit prin Boxul Forma Intentie, cit si prin Boxul Corp Intentie (in ideea ca intreg corpul participa la miscare).

Deci prin insasi alegerea numelui se spune clar ca Wang Xiang Zai considera Yi sau Intentia ca avind rolul cel mai important, iar Xing sau Forma externa ori Corpul avind doar rol secundar, ajutator.

In sistemul creat de el, tehnicile de Xing Yi Quan invatate in tinerete sint combinate cu tehnici de Bai He Quan , de Tai Ji Quan, de Ba Gua Zhang si de Qi Gong, creind acest Box al Intentiei.

Yi Quan este considerat astazi in general un stil de sine-statator, desi unii profesori de arte martiale interne (mai ales din vechea generatie) il considera doar o varianta noua sau un nou sub-stil de Xing Yi Quan, in care accentul se pune pe Intentie (Yi). Pentru cei mai multi maestri de Xing Yi din vechea generatie, nivelul inalt atins de Wang Xiang Zai, se datoreaza norocului de a fi fost elevul lui Guo Yun Shen, si nu stilului nou creat de el, pe care multi il considera doar o varianta de Xing Yi Quan.

Tirziu, dupa 1940, unul dintre elevii sai numeste acest stil Da Cheng Quan sau in traducere libera Boxul Marii(Supremei) Realizari sau Impliniri, in ideea ca prin practicarea acestuia se pot obtine lucruri deosebite. Aceasta denumire oarecum pompoasa a prins totusi, Yi Quan fiind cunoscut astazi si sub acest nume.

Insa numele dat de fondatorul stilului ramine Yi Quan, un nume prin care acesta a vrut sa arate ca Intentia sau Yi are rolul cel mai important in Xing Yi Quan si in scoala sa.

Wang Xiang Zai a avut o atitudine foarte deschisa, sustinind ca practicarea Yi Quan are efecte benefice pentru oricine, predind oricui fara discriminare, inclusiv bolnavilor, pentru care considra ca are efecte terapeutice.

A predat in timpul celui de-al doilea razboi mondial inclusiv japonezilor (trecind peste faptul ca acestia reprezentau inamicul si fortele de ocupatie), acceptind ca elev pe japonezul Kenichi Sawai, care dupa ce va studia o perioada cu Wang Xiang Zai, se va intoarce dupa razboi acasa in Japonia unde isi va deschide propria scoala pe care o numeste Taikiken, in traducere libera Boxul Energiei Supreme, si in care va adauga si elemente de arte martiale japoneze. Deci Sawai nu agreeaza nici numele de Xing Yi Quan nici cel de Yi Quan folosit de profesorul sau, ci prefera sa dea alt nume scolii sale.

E greu de spus daca Tai Ki Ken trebuie considerat doar o varianta “japoneza” de Xing Yi Quan sau de Yi Quan, ori reprezinta o arta martiala noua, datorita amestecului cu elemente de arte martiale japoneze. Oricum, are o raspindire si mai mica decit Yi Quan.

Ba Gua Zhang (Palma celor 8 Trigrame)

Ba Gua Zhang ( in traducere Palma celor Opt Trigrame, in romaneste se pronunta fonetic “ pa cua”) Este o arta martiala interna relativ recenta, mult mai noua decit Taijiquan sau Xing Yi Quan, de aceea si originea ei e bine cunoscuta, comparatie cu celelalte doua.

Il are ca intemeietor pe maestrul Dong Hai Quan (1813-1882), care practica initial stiluri externe precum Ba Fan Quan, Xing Men Quan, etc. (ce tin tot de manastirea Shaolin ca origine, dar se raspindisera deja in regiunea invecinata manastirii la populatia laica), devenind un luptator renumit. Calatoreste mult timp , de fapt e un fel de “hoinar - ratacitor” pentru o mare perioada a vietii sale, avind ocazia sa ia probabil contact cu multe alte martiale practicate in acea vreme in China. Dupa destul de mult timp, combina aceste stiluri externe invatate in tinerete cu elemente de arte martiale interne (luate probabil tot din Tajiquan si Xing Yi Quan - de unde altundeva?) si creaza un nou stil intern, pe care il va denumi initial Zhuan Zhang si abia mult mai tirziu Ba Gua Zhang sau Bagua Zhang( Palma celor Opt Trigrame). Si in acea vreme metoda de a crea un stil nou din mai multe stiluri vechi era foarte raspindita, ca si in ziua de azi.

De asemenea, se considera ca mersul in cerc practicat de catre calugarii budisti pentru dezmortirea articulatiilor dupa meditatia Chan a avut de asemeni o influenta in crearea Ba Gua Zhang, dind nastere “mersului in cerc” (desi desigur ca nu exista nici o dovada certa pentru aceasta).

Va preda Bagua Zhang mai multor elevi, unii dintre acestia (elevii din ultima perioada, cei mai importanti) fiind deja maestri consacrati in alte arte martiale externe diferite, pe care le vor combina cu stilul intern invatat de la Dong Hai Quan, astfel ca inca de la prima transmitere Ba Gua Zhang se va separa in mai multe stiluri diferite intre ele. Practic elevii sai sint cei care transmit Ba Gua Zhang de astazi, din pacate varianta originala a maestrului se pierde si nu reuseste sa supravietuiasca.

Printre elevii sai cei mai importanti se numara Yin Fu, Cheng Ting Hua, Liang Zhen Pu, Jiang Rong Qiao, Ma Weiqi ce au dat nastere principalelor stiluri de Bagua Zhang de astazi: Yin, Cheng, Liang, Jiang, Ma. Diferenta mare intre stilurile predate de catre elevii sai a ridicat intrebarea daca nu cumva maestrul le-a predat acestora un stil incomplet (doar tehnici disparate) sau daca le-a predat in mod diferit fiecaruia.

Asocierea cu sistemul ezoteric-filozofic al celor Opt Trigrame si structurarea stilului bazata pe aceasta este pur formala si este facuta foarte tirziu de catre Dong Hai Quan (dupa cum sustin chiar elevii sai directi), probabil din dorinta de a da stilului sau un nume cit mai sonor si o eventuala incarcatura filozofica. Initial stilul creat il numise Zhuan Zhang, care poate avea mai multe sensuri, cele mai acceptabile fiind Intoarcerea Palmei sau Perforarea cu Palma. Nu exista o legatura foarte strinsa sau foarte profunda intre aceasta arta martiala interna si sistemul filozofic respectiv.

Pentru a intelege asta trebuie sa realizati ca in China de atunci (in care stiintele exacte nici nu existau) sistemul ezoteric-filozofic al celor Opt Trigrame reprezenta un fel de culme a cunoasterii, si doar un carturar foarte invatat si foarte erudit putea sa inteleaga sau sa aiba acces la invataturile profunde ale acestui sistem. Insa Dong Hai Quan (cu tot respectul) nu era decit un foarte bun luptator de arte martiale, deci accesul sau era superficial si limitat (este cam aceeasi diferenta care ar fi astazi intre un savant in fizica atomica si un boxer profesionist).

Cel mai probabil coincidenta intre numarul de tehnici pe care le-a pus la punct (opt palme) si numarul de trigrame (tot opt) a stat la baza acestei asocieri, precum si dorinta sa de a da un caracter cit mai elevat, ezoteric sau filozofic stilului sau.

Daca intilniti persoane care vorbesc despre implicatiile ezoterice sau filozofice adinci ale acestui stil , puteti fi siguri ca nu stiu ce inseamna Ba Gua Zhang.

Xing Yi Quan (Boxul Forma-Intentie, Boxul celor 5 Elemente si 12 animale)

Asa cum probabil va asteptati deja, este incerta si originea Xing Yi Quan (Boxul Corp-Intentie, tradus de asemeni si ca Boxul Forma-Intentie, in romaneste se pronunta “hsing i ciuen”) . Este a doua arta martiala interna a carei existenta este documentata istoric, dupa Taijiquan.

Apare ca si Chen Taijiquan intr-o regiune relativ apropiata manastirii Shaolin, de pe muntele Songshan. De fapt acesta manastire este oarecum in centrul regiunii formate de trei provincii chinezesti: Henan, Hebei si Shanxi.

Exista foarte multe speculatii despre aparitia acestui stil, si nici una nu se bazeaza pe dovezi arheologice concrete. Mentionez aici cu titlu informativ pe cea mai fantastica dintre ele: descoperirea intr-un zid a unui manuscris vechi de aproape o mie de ani, prin care s-a transmis stilul. Pentru cei care stiu cit e de greu sa inveti asa ceva dupa o carte (!), aceasta nu e probabil altceva decit o tentativa de a face din Xing Yi Quan cea mai veche arta martiala interna. In realitate, cronologic este atestat istoric abia dupa stilul Chen de Taijiquan, si aproximativ in aceeasi perioada cu Yang Taijiquan, cu care are surprinzator de multe elemente comune, probabil datorita faptului ca ambele au preluat si tehnici din stiluri externe similare, sau poate chiar s-au influentat reciproc, inspirindu-se unul din celalalt (se pare ca era un fenomen “la moda” si pe vremea aceea.)

Una din cele mai plauzibile variante considera ca Xing Yi Quan apare ori dintr-un stil vechi de Shaolin (probabil tot extern), astazi disparut, numit Xin Yi Quan (Boxul Inima-Intentie). Argumentele pentru aceasta ar fi apropierea de manastirea Shaolin, locul de nastere al artelor martiale, sau faptul ca si Chen Taijiquan isi are originea tot aici. In plus, stilurile vechi de Shaolin nu cuprindeau la inceput stilurile imitative ale animalelor, care au fost introduce ulterior, la fel ca si in Xing Yi Quan. In cazul in care aceasta varianta este adevarata, se pune problema daca nu cumva a existat in manastirea Shaolin un stil intern vechi, stramos al stilurilor interne actuale.

O alta varianta este ca apare dintr-un stil extern (sau semi-intern), tot cam din aceeasi regiune, Liu He Ba Fa Quan.Alta varianta ar fi ca fie Xin Yi Quan din Shaolin, fie Liu He Ba Fa Quan este combinat cu elemente de stil intern din Taijiquan (Chen sau Yang), rezultind un nou stil intern.

In general se considera ca locul propriu zis de origine ar fi fost provincia Shanxi, personal consider ca aceasta varianta se datoreaza influentei familiei Dai,o linie majora de descendenta in Xing Yi, si care este originara in aceasta provincie. Parerea mea este insa ca apare in provincial Henan, deoarece stilul din acesta provincie are doar zece forme ale animalelor si are un character mai dur. In plus, in aceeasi provincie se afla si manastirea Shaolin cit si Chenjiagou, locul de aparitie al Taijiquan. Astazi exista cam trei mari stiluri corespunzatoare celor trei provincii: Henan, Hebei si Shanxi.

Marea problema a Xing Yi Quan o reprezinta faptul ca este un stil solicitant fizic si psihic (dupa parerea mea cel mai solicitant dintre toate artele martiale interne) si greu accesibil (nu doar europenilor ci si, dupa cum am constatat, chiar generatiilor tinere de chinezi) Aceasta se datoreaza mai ales faptului ca este singurul stil structurat pe etape, dintre care primele doua, specifice stadiului de incepator (etapa de Zhuang “San ti shi” si etapa de deplasari), sint extrem de solicitante. Daca aceste doua etape nu sint parcurse si invatate corect, nu se poate avansa mai departe. In trecut, in maniera traditionala de predare, un elev petrecea citiva ani doar cu aceste doua etape, fara a invata nici o tehnica propriu-zisa. Acest stadiu de incepator este extrem de frustrant in Xing Yi Quan. Astazi exista asa-zisi maestri care practica un simulacru de Xing Yi Quan tocmai pentru ca nu au mai avut rabdarea necesara sa parcurga aceste etape initiale.

Ca o mentiune speciala, Xing Yi Quan ajunge in Japonia unde este predat sub numele de Tai Ki Ken (citirea japoneza a caracterelor chinezesti Xing Yi Quan), probabil combinat cu tehnici din alte arte martiale japoneze.

Obiective blog (arte martiale interne)

Acest site isi propune sa prezinte si sa promoveze artele martiale interne in Romania, si, daca se poate, sa faca putina ordine si sa aduca anumite clarificari in acest domeniu.

In lume exista in acest moment doar citeva arte martiale propriu-zis interne, majoritatea fiind stiluri chinezesti, lucru normal avind in vedere ca originea acestor arte martiale interne este chiar in China. Le voi enumera, tinind cont de criteriul pur geografic al originii lor.

Astfel, in China exista 3 arte martiale interne principale, care, atit in ordinea cronologica a aparitiei lor, cit si ca importanta sau ca numar de practicanti, sint ,in ordine , reprezentate de Taijiquan, Xingyiquan, Baguazhang (dar si altele de mai mica raspindire). In redarea numelor acestora am folosit sistemul Pinyin, care este cel mai folosit la ora actuala. In China se constata in acest moment o tendinta a profesorilor de arte martiale externe, care din dorinta de a creste atractivitatea si adresabilitatea stilului propriu, ii adauga la denumire “taiji” in coada si il predau intr-o maniera mai lenta, gen taijiquan. Acestea nu reprezinta arte martiale interne, ci doar un mod diferit de predare al artelor martiale externe.

In Japonia exista o singura arta martiala care poate fi considerata interna, Aikido. Mentionez si Taikiken care se preda aici ca varianta locala de Xingyiquan. In Coreea exista de asemenea o singura arta martiala care poate fi considerata interna, Hapkido, o varianta locala a Aikido.

Deci in lume exista in acest moment doar citeva arte martiale interne mari. Este posibil sa mai existe si alte arte martiale interne de mica raspindire, si ramase relativ necunoscute. Daca aveti informatii despre asa ceva, va rog sa le prezentati si daca se poate sa mi le aduceti si mie la cunostiinta.

Cele mai vechi, cele chinezesti, au deja fiecare mai multe stiluri, diferentele intre stiluri pe aceeasi arta martiala interna ajungind sa fie deja foarte mari. Mai mult, in cadrul aceluiasi stil al aceleiasi arte martiale au inceput sa existe diferente foarte mari, in functie de descendenta profesorilor de pe o linie sau alta, aparind substiluri sau scoli diferite in cadrul aceluiasi stil. Acest fapt se remarca de asemenea si la celelalte arte martiale interne de origine mai recenta, dar care s-au raspindit deja destul de mult, de exemplu Aikido care in ciuda unei durate de existenta mai scurta, a inceput deja sa se imparta in mai multe scoli, desi diferentele intre acestea nu sint inca atit de mari pentru a putea fi considerate stiluri diferite.

In continuare voi face pe rind pentru fiecare arta martiala interna o scurta istorie-prezentare. Am hotarit sa scriu aceasta scurta istorie probabila a artelor martiale interne datorita numarului mare de inexactitati pe care le-am intilnit legat de acest subiect pe alte site-uri, atit in limba romana cit si in alte limbi.

Mentionez de la inceput ca acesta este doar istoria probabila, sau cea mai probabila (dupa parerea mea), spre deosebire de variantele pline de inexactitati amintite mai sus care erau prezentate drept istoria reala sau sigura a artelor martiale interne. De asemenea, nu am folosit materiale copiate de pe alte site-uri pentru a realiza aceasta scurta istorie probabila, ceea ce sper ca va fi apreciat. De aceea, intrucit este un material original elaborat si publicat de mine (astazi 09.09.2009), va rog sa nu il reproduceti fara acordul meu.

Este greu de stabilit o istorie autentica datorita lipsei unor dovezi istorice clare (izvoare arheologice scrise sau nescrise), cele care exista sint foarte putine si sint destul de interpretabile. Mai mult, profitind de aceasta lipsa de dovezi certe, reprezentantii diferitelor arte martiale interne au incercat sa obtina maximum de profit pentru ei si pentru stilul lor, incercind sa obtina o intiietate istorica pentru stilul propriu.

In ceea ce urmeaza ma voi baza doar pe datele istorice incontestabile si pe experienta mea personala. Am avut sansa deosebita de a practica aproape toate artele martiale prezentate aici. De la un anumit nivel de practica, este foarte usor sa sesisezi asemanarile si deosebirile dintre artele martiale interne, precum si modul in care au evoluat una din cealalta si s-au influentat reciproc.

Asa ca le voi lua pe rind pe fiecare, in ordinea in care au aparut.