Despre Fa Jing - intre mit si realitate

Fa Jing este un concept destul de important in Tai Ji Quan, pe care o sa incerc sa il tratez in continuare. Fa Jing inseamna in traducere literala emisie de energie concentrata. Mai este intalnit si sub denumirea de Fa Li, care inseamna emisie de forta sau putere (desi nu are nici o legatura cu forta fizica), si destul de rar sub denumirea de Fa Qi, care inseamna emisie de energie.

Ca principiu, in sine, teoretic este destul de simplu, nu este ceva foarte complicat. Trebuie sa ajungi sa reusesti, prin Tai Chi, sa iti relaxezi corpul si sa iti concentrezi intentia, astfel incat sa poti emite dirijat energie intr-o forma cat mai rafinata, diferita de forta fizica. Desi uneori am intalnit si denumirea de Fa Qi, adica emiterea de energie, de obicei se face diferenta intre Qi, sau energie, si acest Jing, in sensul ca nu sunt identice, acest Jing fiind o forma de Qi cu o radacina fizica. Practic, este ceva mai greu de realizat, deoarece relaxarea corpului si concentrarea intentiei sunt destul de dificile. Cunosc persoane care dupa ani buni de Tai Chi inca nu au reusit sa obtina o relaxare adecvata a corpului (nu mai sunt insa la fel de incordati ca inainte sa se apuce de Tai Chi).

Un aspect pe care vreau sa il lamuresc foarte clar este ca aplicabilitatea Tai Ji Quan nu tine deloc de Fa Jing. Imi aduc aminte la un stagiu de Tai Chi la care am participat, cand cel care preda incerca sa demonstreze cum se aplica o tehnica si nu i-a iesit aplicatia (nu ii iesea aplicatia nici macar cu un partener cooperant, nu in conditii cat de cat realiste), atunci a spus ca aplicatia respectiva iese doar cu Fa Jing (din pacate respectivul nici Fa Jing nu era in stare sa faca). Fa Jing tine de un nivel destul de ridicat atins in Tai Chi, pe care probabil ca cei mai multi dintre practicantii de Tai Chi nu il vor atinge niciodata. Insa tehnicile de Tai Chi trebuie sa fi aplicabile la orice nivel de practica, inclusiv la incepatori, si nu doar la cele mai inalte nivele (tehnica mentionata mai sus se aputea aplica foarte simplu si fara Fa Jing, deci nu din cauza asta nu ii iesea respectivului). Evident, atunci cand poti folosi Fa Jing creste eficienta acestor tehnici, insa doar atat. Sincer, daca inca mai credeti cumva ca Tai Ji Quan se poate aplica numai dupa ce ai atins un nivel inalt si numai dupa zeci de ani de practica, ma tem ca cineva v-a cam pacalit.

Avantajul acestei emisii de energie este ca o lovitura data cu Fa Jing este mai puternica decat o lovitura obisnuita. Dar cam atat. Intr-o lupta reala pot sa intervina multi factori care sa perturbe aceasta tehnica: descarcarea de adrenalina, surpriza, frica, furia, luarea unei decizii, intunericul, etc.

De asemenea, vreau sa demitizez un pic acest Fa Jing. Pentru multa lume, Fa Jing este ca un fel de "glont de argint", care omoara orice, inclusiv vampiri, varcolaci, strigoi, etc. Sau ca un fel de sabie-laser Jedi, ca o arma suprema, pe care daca o ai esti deja invincibil. Nu este deloc asa, fie ca folosesti Fa Jing sau nu, lovitura trebuie sa isi atinga mai intai tinta, ceea ce nu e deloc asa usor intr-o lupta reala, in care adversarul nu sta pe loc, ci se misca si el, face eschive, blocaje, etc. Cel mai important este insa ca intr-o lupta reala adversarul incearca sa te loveasca si el in acelasi timp, nu ca la demonstratii. Asta e marea nenorocire pentru majoritatea maestrilor de Tai Chi: adversarul nu o sa stea sa astepte sa faci cine stie ce schema, ci o sa incerce sa te loveasca el primul. Sper ca e destul de evident ca daca ai primit o lovitura directa in fata, nu o sa mai iasa nici un fel de Fa Jing (daca nu esti deja jos la pamant, mai curand o sa iasa sangele pe nas decat Fa Jing-ul).

Un alt aspect mai putin cunoscut este ca dupa cateva lovituri cu Fa Jing date in aer, adica in gol, fara sa isi atinga tinta in care sa isi descarce energia, o sa duca la o senzatie de amortire a extremitatilor cu care lovesti (pumn, talpa), deoarece sangele urmeaza energia, sau, altfel spus, sangele fiind un lichid, datorita inertiei va avea tendinta "sa iasa" din extremitati, urmand energia.

Cam atat imi vine in cap acum despre Fa Jing. Daca aveti ceva suplimentar de adaugat, sau intrebari, treceti-le la comentarii.

Muntii Wudang si Taijiquan (Taichichuan)?

Care este legatura misterioasa intre muntii Wudang si Taiji? Nici una. Fundatia Wudang din Romania incearca sa promoveze ideea ca Muntii Wudang reprezinta locul de nastere al artei martiale Taijiquan, prima arta martiala interna atestata istoric. De unde si pana unde? Muntii Wudang sunt recunoscuti in China pentru traditiile mistice si ezoterice care s-au transmis aici de veacuri, dar nicidecum pentru arte martiale, nivelul artelor martiale practicate aici in Wudang fiind scazut.

In realitate, prima atestare documentara pentru Taijiquan apare in provincia Henan, districtul Wen, satul Chenjiagou, ca stil de arte martiale practicat in cadrul familiei Chen, familie din mica nobilime chineza, in secolul 18. Exista si o alta atestare documentara mai veche cu o suta de ani, din secolul 17, care mentioneaza existenta unui stil propriu de arte martiale in cadrul familiei Chen, dar nu se stie daca la acel moment era vorba sau nu despre acelasi stil, Taijiquan, sau macar daca era vorba de un stil intern sau extern.

In aceeasi provincie si destul de aproape de Chenjiagou se afla muntii Songshan si manastirea Shaolin, care chiar sunt renumiti nu doar in China ci si in intreaga lume pentru artele martiale, nu ca muntii Wudang. Mai mult, exista in manastirea Shaolin un stil de arte martiale numit "Pao quan" (Boxul tunului), care semana destul de mult cu cel mai vechi taolu de Taijiquan care s-a pastrat pina astazi, si care care se si numeste "Pao chui".

Una dintre legendele despre nasterea Taijiquan povesteste despre un calugar taoist ratacitor Zhang San Feng care ar fi predat aceasta arta martiala unui nobil din familia Chen. Nu exista dovezi care sa confirme aceasta legenda, insa partizanii Wudangshu sustin ca acesta era un calugar taoist din muntii Wudang. Chiar presupunind ca aceasta poveste este adevarata, apar multe probleme inexplicabile. Ori era ratacitor, ori era din muntii Wudang? Sau a fost o perioada de timp ratacitor si o alta perioada din muntii Wudang? De ce nu a predat Taiji si in Muntii Wudang? Sau daca a predat, de ce nu s-a dezvoltat si nu s-a raspindit deloc stilul Taijiquan in acea regiune? De ce nu este Wudang Taiji printre stilurile de Tai ji quan cele mai apreciate si mai raspandite din China?

Cele mai importante si mai practicate stiluri de Taijiquan nu au nici o legatura cu muntii Wudang, ci sunt raspandite in parte de nord a Chinei. Stilul de Taijiquan care se practica in muntii Wudang este un amestec ciudat de mai multe stiluri de tai ji si chiar ba gua sau stilul cocorului, dar nu seamana cu stilul vechi de Chen si pare sa fie mai curand un amestec aparut mult mai recent, creat din combinarea mai multor stiluri din nordul Chinei.

Deci, care este legatura intre muntii Wudang si Taijiquan?